Replică la replica Artmark

Despre incompetență la Casa de licitații Artmark

Citesc cu amuzament și tristețe, în același timp, replică celor de la Artmark. Mă văd nevoit să-mi retrag cuvintele, schimbând și completând caracterizarea vizavi de „renumită” casă de licitații din București.

Stimabilii „specialiști” în artă, numiți sugestiv „Artmark“, încearcă să îmi dea o replică ușor acidă și presărată, din nou, cu chifle și gogoși, punând accent pe niște date oficiale cu refereri la anumite vânzări petrecute în case de licitații internaționale. Când dai cu stângul în dreptul și mai repeți figura, invitând publicul să-ți admire prostia, e clar că e dificil să înțelegi ce se întâmplă cu piață de artă.

Drept la replică de la Artmark

Vreau să explic publicului la ce se referă acești impostori când fac referire la acest „Szabo Rudolf“, inexistent și la vânzările sale de pe piață internațională de artă. Probabil, cel sau cea care a făcut „căutarea” pe internet, că de cercetare nu poate fi vorba, despre lucrarea pictorului Becskereki Szabo Gyorgy, intitulat de ei „Szabo Rudolf”, tablou  pe care l-au vândut într-o licitație numită „Licitația patrimoniului unei galerii transilvănene”, galerie despre care aș fi tare curios să aflu câte ceva, a găsit în baza internațională de date Artprice, o lucrare asemănătoare cu cea a artistului din Becicherecu Mare, sub numele de „Szabo Rudolf”.

Vreau să explic ce înseamnă Artprice și ce putem găsi în această baza de date.  Artprice este o bază de date franceză a prețurilor artei online, creată, în 1987, de către Thierry Ehrmann. Această baza de date conține cca 30 de milioane de rezultate ale unor licitații de artă internaționale, nu toate petrecute, baza de date care înregistrează DOAR rezultate, NU care face cercetare biografică sau care verifică autenticitatea celor petrecute în aceste tranzacții. Revenind la prostia pe care cei de la Artmark o susțin ca argument în favoarea celor petrecute în „licitația patrimoniului unei galerii transilvănene”, și anume la pictorul inventat „Szabo Rudolf”, în baza de date Artprice există referire la cinci vânzări ale unui „Szabo Rudolf”, începând cu o vânzare petrecută în anul 1995 la Viena, vânzare la care nu găsim fotografii, astfel nu putem face discuții despre ea, 3 vânzări din anul 2001, la o casă de licitații din Trieste și una singură din anul 2020, de la Casa Artmark. Două dintre lucrările vândute la casă de licitații de la Trieste, vândute în anul 2001, au fotografii și se poate vedea greșeală făcută de cei din Italia, atribuind un nume fictiv unor lucrări absolut diferite și cu semnături diferite. Astfel, una dintre lucrările despre care vă vorbesc, aparține lui Becskerechi Szabo Gyorgy, purtând clar semnătura sa, având tușele de șpaclu și paleta cromatică specifice, iar cealaltă aparținând lui Csanadi Pal Gyorgy, purtând o semnătură total diferită de cea a lui Becskerechi Szabo. Deci, e imposibil să pui în aceeași licitație două lucrări total diferite, sub numele aceluiași autor. Asta dovedește superficialitatea celor de la Artmark și necunoașterea în ce privește arta, raportându-se doar la cifre și la „tezaurizare”, termen absolut greșit când vorbim de pasiune și emoție.

O altă țeapă marca „Artmark”

Pentru artistul Becskerechi Szabo Gyorgy, lucrurile sunt clare în baza de date Artprice, existând 8 lucrări înregistrate în licitații internaționale, la case serioase și importante din Europa, NICIUNA la Artmark, fapt care dovedește competența și profesionalismul celor care pun în vânzare lucrări aparțînând unor artiști mai puțin cunoscuți.

Este cazul ca incompetența unora de la Casă de licitații Artmark să fie scoasă la iveală și această mascaradă, care se petrece cu firavă piață de artă din România, să se oprească. Din anul 2009, am auzit povești referitoare la „investment of passion” by Artmark, povești cu investiții în tablouri vândute cu zeci sau sute de mii de euro, pentru care, după 3-4 ani, se puteau primi câteva sute de euro, cu zeci și sute de picturi ale unor artiști care, nici dacă lucrau 5 tablouri pe zi, nu reușească să realizeze atâtea tablouri câte au vândut cei de la Artmark. Baronul Münchhausen cred că și-ar fi rupt diplomă de mincinos dacă ar fi fost contemporan cu cei de la Artmark, văzând gogonatele și gogoșii puși în „vitrină Artmark”.

Sper că cei de la Artmark să-și recunoască prostia și greșeală, oprindu-se din aceste stângăcii intenționate sau ne.

(Titi Cladovan)