Cine a fost adevăratul Robin Hood, tâlharul brutal care a intrat în legendă

Unul dintre cei mai faimoşi haiduci din legendele lumii este, fără îndoială, Robin Hood. Cunoscut pentru faptul că lua de la bogaţi şi dădea la săraci, acest personaj celebru, mai degrabă al literaturii decât al istoriei, ar avea corespondent în realitatea Evului Mediu spun o serie de specialiştii.

Pentru generaţii întregi, Robin Hood a fost eroul preferat. Prezent în literatură, cinematografie, benzi desenate şi arte plastice, Robin Hood este cu siguranţă cel mai faimos haiduc din lume. Autori precum Henry Gilbert sau Walter Scott îl plasează pe Robin Hood în Anglia, Evului Mediu. Mai precis, undeva la finalul secolului al XII lea, începutul secolului al XIII lea, în timpul domniei lui Richard Inimă de Leu şi mai apoi a regelui Ioan, fratele său. 

Robin Hood a fost trecut de scriitori ai secolului al XIX-lea prin filtrul romanticismului şi a ajuns un exponent al răzvrătitului nobil care luptă împotriva nedreptăţii sociale, a abuzurilor feudale. El este cel care fură de la bogaţi şi dă la săraci, îi pedepseşte pe oamenii puterii atunci când abuzează de cei fără apărare şi evident este un om loial regelui Richard Inimă de Leu, la rândul său idealizat.

De cealaltă parte, sunt duşmanii tradiţionali ai haiducului care sălăşluia în zona Sherwood, adică prinţul John, viitorul rege Ioan, şi oamenii săi de încredere, şeriful de Nothingham şi alţi nobili hrăpăreţi. Mulţi specialişti s-au întrebat dacă legendarul proscris a existat cu adevărat şi dacă a fost doar personaj literar, sau şi istoric. 

Robin Hood, nume propriu sau stigmat social ?

Pentru specialişti este fără îndoială că Robin Hood din operele literare de după secolul al XIX-lea şi chiar mai devreme este o invenţie totală. Ne referim la faptele sale şi la conduita sa de haiduc romantic al anilor 1800. În schimb cercetând documentele vremii, o parte a specialiştilor au ajuns la concluzia că nu a ieşit fum fără foc în povestea cu Robin Hood. Adică a existat un proscris legendar, real, de la care a pornit toată povestea, brodată mai apoi frumos de autoriii de legende, romane cavalereşti sau din perioada romantismului. Acest proscris apare în poveşti populare din secolul al XIV-lea până în secolul al XV-lea. Prima menţiune apare în lucrarea lui Piers Plugarul din 1377. Mai apoi, abia în secolul XVI-lea, mai precis în 1521, în lucrarea  “History of Greater Britain” a lui John Major apare povestea în forma cunoscută astăzi a proscrisului din Sherwood, prezentat ca arcaş celebru şi însoţitor al regelui Richard Inimă de Leu.  

Din secolul al XIV-lea şi până în secolul al XVI-lea, au mai circulat şi alte geste cu aventurile lui Robin Hood. Totodată sunt şi documente ale curţilor judecătoreşti din Anglia secolelor XII-XIII care pomenesc de tâlhari cu diferite nume precum Robehod sau Rabunhod dar şi alte variaţii printre care şi Robinhood. Din studiile realizate de specialişti s-a ajuns la concluzia că, de fapt, toate aceste denumiri nu se refereau la numele unei persoane, ci la statutul său social. Altfel spus, epitete adresate proscrişilor, tâlharilor la drumul mare, care operau în pădurile din Sherwood şi Barnsdale în sudul comitatului York. Cu alte cuvinte, au fost mai mulţi robinhood şi toţi erau consideraţi de legiuitorii vremii tâlhari la drumul mare numai bun de spânzurat. 

Mai mulţi Robin Hood, acelaşi întâmplări

În Anglia medievală au existat, mai ales în secolele XII-XIV, numeroşi tâlhari care ar fi putut primi porecla de Robehod şi care pe deasupra, aşa cum menţionează legendele, aveau şi aventuri asemănătoare.  O consemnare juridică din 1262 vorbeşte despre un fugar numit William Robehod. Acesta conducea o bandă de tâlhari din ţinutul Berkshire. Aflăm, totodată, că acest William Robehod era fiul lui Robert Le Fevere. Totodată, în secolul al XIII-lea mai este consemnată povestea extraordinar de aventuroasă a unui Fulk Fitzwarin, devenit la rândul său Robehod. Acesta a fost prieten în copilărie cu regele Ioan. Însă la moartea tatălui său, regele Ioan a dat proprietatea familiei sale unui rival numit Morys. 

Fulk l-a ucis pe Morys şi a fugit în pădure ca proscris pentru a scăpa de pedeapsă. Timp de trei ani, Fulk a fost un adevărat coşmar pentru oamenii legii din zonă. A fost graţiat de regele Ioan, dar nu după mult timp s-a alăturat revoltei nobiliare care a impus monarhului, Magna Charta Libertatum. Mulţi spun că el ar fi fost, de fapt, adevăratul Robin Hood. Mai există şi un alt personaj aventuros, real din punct de vedere istoric numit Eustace Călugărul. Acesta a trăit tot la începutul secolului al XIII lea, dar a fost mai mult un pirat decât tâlhar de codru. Cu toate acestea Eustace folosea aceleaşi stratageme ca Robin Hood. 

Un om de rând, brutal şi foarte eficient în lupta de guerrilă

Deşi, mai ales după secolul al XV-lea, s-a vehiculat că Robin Hood era un mic nobil din neamul Loxley sau Fitzgerald, unii specialiştii au ajuns la concluzia că adevăratul Robin Hood era, de fapt, un yeoman, adică un ţăran liber care a ajuns să fugă în pădure, din cauza unui delict grav pentru care ar fi fost aspru pedepsit.

Acesta ar fi operat, undeva în secolul XII-XIII, prin codrii Barnsdale, reuşind să adune în jurul său o bandă de tâlhari. Ţintele sale erau, în special, oamenii avuţi, era şi firesc avea la dispoziţie o pradă bogată. Mai mult decât atât, ar fi oferit daruri sătenilor pentru a fi ascuns la nevoie sau pentru a fi anunţat de mişcările poterei. Mai mult decât atât, oferea parte din pradă celor care îi ofereau informaţii despre călători avuţi care urmau să străbată drumurile. În orice caz, vechile legende nu consemnează poveşti de dragoste cu domniţa Marian ci acţiuni hotărâte şi violente. În gesta lui Robin Hood, acesta îl ţintuieşte pe şerif cu o săgeată, apoi îi taie gâtul. Mai apoi în poveştile din secolul al XIV-lea, acelaşi Robin Hood îl torturează cumplit pe Guy de Gisborne. Era până la urmă omul vremurilor sale. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Bătrân tâlhărit în propria casă. Agresorii i-au folosit telefonul mobil ca să comită înşelăciuni prin metoda ”Accidentul”
Percheziţii la proxeneţii din Floreşti. Clienţii prostituatelor erau jefuiţi