ÎPS Teodosie, umilit de un preot ortodox: „E grav că un ierarh condamnă datoria statului de a-i îngriji pe credincioşi“
by Corespondenţi „Adevărul”Ioan-Florin Florescu, preot ortodox român care slujeşte în Scoţia, critică „ostentaţia belicoasă” de care dă dovadă ÎPS Teodosie şi faptul că, în locul unui discurs echilibrat, acesta „toarnă gaz pe foc ca să-i inflameze şi mai mult pe credincioşi“. Slujba de înviere oficiată în reluare de Teodosie a fost boicotată şi de credincioşi.
Comportamentul ÎPS Teodosie - de la împărtăşirea ostentativă cu aceeaşi linguriţă, la oficierea Slujbei de Înviere în 26 mai, a atras critici şi din partea unor preoţi ai Bisericii Ortodoxe.
Preotul Ioan-Florin Florescu, care slujeşte în Scoţia, a postat pe blogul său - „Jurnal scoţian” - un articol în care analizează modul ostentativ în care ÎPS Teodosie împărtăşeşte credincioşii cu aceeaşi linguriţă, lucru care s-a întâmplat şi la Slujba de Înviere organizată marţi noaptea:
„Unde însă nu mai sunt deloc de acord cu Înaltul Teodosie, dincolo de ostentaţia belicoasă a gestului său (parcă în Liturghie spunem „uşile! uşile!”, nu invităm televiziunile), este maniera în care îi tulbură şi mai mult pe credincioşi cu declaraţii patetice de genul: „Cel mai sfânt lucru este socotit acum ca o osândă!” În afară de faptul că nimeni sănătos la cap nu a „osândit” până acum Euharistia creştinilor, e foarte grav că un ierarh al Bisericii se foloseşte de cuvinte grele pentru a condamna practic înaintea credincioşilor datoria statului de a se îngriji de sănătatea lor. Chiar dacă această datorie presupune inclusiv chestionarea unei linguriţe plimbate din gură în gură, pentru că, ce să vezi, statul este ateu şi-şi bagă nasul în toate.”
Preotul care slujeşte în Scoţia este de părere că soluţia la această problemă trebuie să fie „în acord nu atât cu linguriţa, cât cu învăţătura dogmatică a Bisericii despre comuniune.”
„Toarnă gaz pe foc“
Florescu îl critică pe ÎPS Teodosie că „în locul unui discurs echilibrat, mult mai important în acest moment pentru negocierile sinodului cu statul, de exemplu despre dreptul Bisericii de fi tratată potrivit exigenţelor ei „profesionale”, la egalitate cu celelalte instituţii (de pildă nu poţi să spovedeşti la distanţă, aşa cum nici un dentist nu tratează dinţi de la distanţă, nu poţi să ai zece potire, aşa cum nici în restaurante nu ai zece bucătării etc.), ierarhul de la Constanţa, în prima lui predică de la deschiderea bisericilor pentru credincioşi, toarnă gaz pe foc ca să-i inflameze şi mai mult.”
De asemenea, preotului i se pare „dezamăgitor pentru un ierarh şi reducţionismul teologic pe care-l practică în explicarea Tainei Euharistiei, cu concizia unui telegraf: „În Sfântul Potir este Hristos! Dumnezeu nu se îmbolnăveşte niciodată! Şi nu îmbolnăveşte pe nimeni!” Dacă despre starea de sănătate a bunului Dumnezeu n-avem nicio grijă, şi dacă, la fel, n-avem nici cea mai mică bănuială că Hristos ar vrea să îmbolnăvească pe cineva, mă aşteptam ca un ierarh preocupat de viaţa duhovnicească a credincioşilor lui să-i înveţe pe aceştia relaţia adevărată, dogmatică, dintre Euharistia în sine şi actul împărtăşirii, nu să le acorde satisfacţia comodă a gândirii magice de care vorbeam în ultimul meu articol. (O gândire mecanicistă pe care am identificat-o în multe predici din aceste zile.)”.
„Până la găsirea unei soluţii care să nu pună nicio viaţă în pericol”
Florescu a dat exemplul Marii Britanii în ceea ce priveşte modul în care gestionează relaţia cu Biserica: „În Marea Britanie, ţara europeană cu cea mai mare mortalitate asociată pandemiei şi unde bisericile sunt efectiv închise (preoţii slujesc acasă ori în paraclise private), dreptul asistenţei religioase la cerere este în continuare inviolabil. „La cerere” înseamnă că oricine are dreptul să solicite şi să primească în nume personal un serviciu religios, cu asumarea tuturor riscurilor de îmbolnăvire. Nu numai acasă, dar şi la spital, de exemplu, iar acum trei săptămâni am împărtăşit de urgenţă o femeie internată în secţia de covid-19 la Victoria Hospital din Kirkcaldy (a şi murit a doua zi). Deşi familiei i s-a interzis accesul în salon, eu am fost primit fără nicio împotrivire, după ce-am declarat că-mi asum riscul.
Aşadar, într-o ţară ca Marea Britanie, unde vizitele la domiciliu sunt complet interzise, oricine poate primi acasă un serviciu religios (inclusiv botezul!), dacă invocă dreptul său la asistenţă religioasă. Nu înţeleg de ce n-am fi mai toleranţi şi în România cu dreptul credincioşilor de a se împărtăşi cum vor ei şi pe riscul lor, cu atât mai mult cu cât bisericile sunt deschise. Asta, repet, până la găsirea unei soluţii care să nu pună nicio viaţă în pericol.”
Cine este Ioan-Florin Florescu
Ioan-Florin Florescu este preot misionar în Scoţia. În România, a fost preot la ţară, editor la Editura Polirom, cercecetător ştiinţific la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi şi jurnalist. A lucrat în cadrul unor proiecte culturale majore, precum Septuaginta şi Biblia de la 1688. Munca sa urma să se traducă în publicarea primei ediţii critice a celei mai vechi Biblii româneşti. A plecat însă din ţară, cu tot cu familia, sătul de lipsuri şi de criza morală acută a societăţii româneşti şi a clasei politice.
„Până la 31 de ani, părintele Florescu a avut deja vreme să treacă printr-o biografie de prozator american. A fost pădurar, a început succesiv studii universitare de silvicultură, psihologie şi informatică, a practicat jurnalistica la Braşov şi Iaşi, iar în 1998 a fost hirotonisit preot. (…) Părintele Florescu a regăsit o vocaţie pe care Biserica noastră a cam pierdut-o în jumătatea de secol reprezentată de regimul ateu comunist, şi anume vocaţia socială cu nenumăratele sale forme de manifestare” - astfel îl descrie scriitorul Liviu Antonesei.
Citeşte şi
