Reînvierea actorului Teodosie

Nu ne ajunge toată aiureala stîrnită de epidemia COVID- 19! Nici înfruntarea politică orbească, nici seceta, nici criza economică! În noaptea de marți spre miercuri, arhiepiscopul Teodosie repetă Învierea. Asta ne mai trebuia. Două Învieri, două ceruri, două Vieți de Apoi și, mai departe, doi Ceușescu și, poate, doi- trei Klaus Iohannis. Pornind de la faptul că miercuri este este Odovania (Încheierea) praznicului Învierii Domnului, cea care, la 40 de zile de la Sfintele Paști, prilejuiește cîntări repetate pentru frumusețea aducerii aminte, prea flămîndul de glorie Teodosie al Constanței s-a gîndit să repete Învierea. Așa, hodoronc-tronc, să o mai facă o dată, ca să își facă și el numărul. Ce legătură are găselnița arhiepiscopului cu Învierea și cu Ortodoxia? Nici una! Doar că prilejuiește Sfinției sale încă un spectacol, pe lîngă alte zeci pe care le-a mai dat de-a lungul timpului. Nu știu dacă venerabilii săi credincioși și admiratori știu că, în tinerețe, IPS Tedosie a încercat de 6-7 ori să intre la Facultatea de actorie de la IATC din București (acum UNATC) și că bietul ierarh a rămas cu durerea actorului neîmplinit. A purtat în suflet trauma viselor sale scenice, a pieselor de teatru sau a filmelor nejucate. Le-a reeditat cînd mai discret, cînd mai grosier, în toate slujbele și ieșirile sale bisericești și nimeni nu i-a stat în cale. A venit ca Neptun pe Marea Neagră, a jucat comedia aducerii Sfintei Lumini cu barca pe valuri și a jucat secvențe dintr-un Hagi Tudose ortodox. Adică, a interpretat mai toate rolurile care l-au ispitit. Iar acum, cînd a scăpat de dosarele penale și de condamnare și cînd i se năzare că toate ale sale duc în Rai, este pornit într-o campanie de imagine care are prea puține legături cu credința. Sunt mai multe semne care ne trimit la frămîntările și dezechilibrele sale interioare! Nu întîmplător, în comunicatul BOR, este strecurată o ironie nemiloasă, după care un ierarh ar trebui să se întrebe dacă n-ar fi mai bine să se facă actor sau simplu mirean.

„Dumnezeu să sporească această lumină a comuniunii în sufletele noastre ale tuturor și să ne ajute pe toți în dobândirea discernământului plin de iubire față de aproapele și față de Biserică!„, afirmă într-un comunicat reprezentantul Bisericii Ortodoxe Romane.

Ce ne facem în fața acestor scăpări din logica noastră de altădată? Politicienii o iau razna din litera Constituției, ofițerii din serviciile secrete folosesc statul pentru cîștigurile lor, președintele exersează și el roluri de putere ca un actor de lemn, prim-ministrul pune economia la dispoziția prietenilor președintelui, iar Patriarhul a devenit și un investitor al creștinătății (televiziune, ziare, radiouri, odoare, ctitorii etc.).

Dacă Gheorghe Flutur a putut scrie cu turma de oi numele lui Traian Băsescu pe curățenia verde a unei poieni moldave, de ce n-ar veni și Teodosie, cu Sfînta Lumină de pe mare și de ce n-am trăi și Crăciunul numai atunci cînd ninge la Sibiu?

La sfîrșit de an 2020, vom putea spune:

-Oh, Doamne, dar multe ne-ai mai dat în anul acesta! Și două Învieri, și pandemie, și secetă, și luptă politică oarbă, și președinte străin de sufletul nostru!

Iar noi a trebuit să le ducem pe toate!