Iohannis a călcat două pagini de istorie

Klaus Iohannis a călcat cu cizmele două dintre cele mai glorioase pagini din istoria României – 9 Mai 1877 și 9 Mai 1945

Din motive medicale întemeiate, mai multe zile din jurul datei de 9 Mai nu am avut acces la internet, televizor, radio sau telemobil, așa că, atunci când totul a revenit la normal, am încercat să văd ce evenimente sau mari știri am scăpat, exceptând, firește, pandemia iscată de Covid -19. Am „greblat” de la Vest la Est, de la Nord la Sud, ziare, reviste sau agenții de știri, constatând astfel că, așa cum era firesc, marile cancelarii europene și SUA au marcat cum se cuvenea momentul de răscruce din istoria omenirii reprezentat de capitularea Germaniei fasciste de la 8-9 Mai 1945. Am scris ambele date întrucât, în Vest, acest eveniment este celebrat la 8 Mai, în timp ce în Est – inclusiv în România – în ziua următoare.

Ca urmare, voi face o scurtă recapitulare, precizând că am folosit agențiile France Presse și Reuters, ziare ca Le Monde sau Le Figaro, BMFTV, revista L`Express, sputnik.ru și alte surse.

CINSTIREA ȘI OMAGIEREA TRECUTULUI GLORIOS

-MAREA BRITANIE. Într-o alocuțiune solemnă, rostită la BBC One, pe 8 Mai, la 20h00GMT (aceeași oră la care, în urmă cu 75 de ani, regele George al VI-lea s-a adresat concetățenilor săi, anunțându-le capitularea Germaniei hitleriste), regina Elisabetha a II-a, fiica sa, le-a cerut britanicilor „să nu-și piardă niciodată speranța”.„La început (la debutul războiului- n.n.), perspectivele păreau sumbre, sfârșitul- îndepărtat, rezultatul incert. Dar am continuat să credem în justețea cauzei noastre, iar această convingere (…) ne-a ajutat. Nu vă lăsați niciodată brațele jos, nu vă pierdeți niciodată speranța, acesta este mesajul Zilei Victoriei în Europa”. „Războiul a fost unul total, în care toată lumea a pierdut. Nimeni nu a fost ocolit, fie că a fost vorba de bărbați sau de femei care au slujit în armată ori familiile care au fost separate”. Suverana a ținut să adreseze astfel un mesaj personal concetățenilor, ea evocând și amintiri din tinerețe: „Îmi amintesc când sora mea și cu mine am privit mulțimea bucuroasă (la aflarea veștii capitulării Germaniei -n.n.), alături de Winston Churchill ( premierul de la acea oră-n.n.)”.

La rândul său, într-un superb gest de respect și omagiere a foștilor combatanți din ultima conflagrație mondială, premierul Boris Johnson le-a adresat un mesaj special lor, arătând că „în acest moment aniversar suntem angajați într-o luptă nouă contra coronavirusul care cere același spirit și efort național ca acum 75 de ani”.

La Londra, celebrele „Săgeți roșii” ale patrulelor acrobatice ale Royal Air Force au survolat centrul orașului, în timp ce canalele TV au păstrat două minute de reculegere.

-SUA. Pe 8 mai, la 18h30 (OR), într-un cadru restrâns, președintele Donald Trump, având-o alături pe soția sa, Melania, a depus o jerbă în fața memorialului dedicat celui de Al Doilea Război Mondial situat la câțiva pași de Casa Albă din Washington DC. În alocuțiunea rostită înaintea acestui eveniment, el și-a exprimat convingerea că, la fel ca în 1945, „America va triumfa din nou”, de data aceasta în crâncena luptă cu coronavirusul, despre care, cu o zi înainte, declarase că este „mai rău decât atacul de la Pearl Harbor”, din 7 noiembrie 1941, când flota japoneză a atacat SUA, eveniment ce a determinat întrarea în război a Americii.

-RUSIA.„Ziua Victoriei” de la 9 Mai nu a mai fost marcată, așa cum se preconizase inițial, printr-o paradă militară din Piața Roșie din Moscova, la care fuseseră invitați zeci de șefi de stat și de demnitari străini, între care președintele Franței, Emmanuel Macron.A fost menținută doar componenta aeriană a paradei. „Știm, și avem ferma convingere că suntem invincibili atunci când suntem uniți”, a declarat președintele Vladimir Putin în discursul prin care a marcat capitularea Germaniei naziste de la 9 mai 1945, zi„sacră” pentru ruși.El a promis din nou, fără a evoca pandemia actuală, că țara sa va marca la o dată ulterioară, „într-o manieră adecvată”, victoria asupra nazismului.Putin a adus un omagiu special celor 27 de milioane de sovietici morți în război, cât și veteranilor.„Ei au salvat patria, viața generațiilor care au urmat, au eliberat Europa, au apărat lumea.Veteranii noștri au luptat pentru viață, împotriva morții, solidaritatea și hotărârea lor vor dăinui pentru totdeauna!”Apoi a păstrat un minut de reculegere. Înaintea discursului, a îngenuncheat în fața flăcării de la mormântul soldatului necunoscut din grădinile Aleksandru de la zidurile Kremlinului, unde depusese un buchet de trandafiri roșii.

– FRANȚA. Președintele Emmanuel Macron a prezidat, pe 8 Mai, o ceremonie în format restrâns, desfășurată în Place de l`Etoile din Paris practic goală. Apoi a depus o jerbă la statuia generalului Charles de Gaulle, din centrul celebrei artere Champs-Elysees. Au asistat principalii responsabili politici și militari din țară, plus foștii președinți Nikolas Sarkozy și Francois Hollande. În micul grup din fața statuii s-a aflat și nepotul generalului Charles de Gaulle, Yves de Gaulle, autor al unei cărți de mare succes despre bunicul său „Un autre regard sur mon grand-pere Charles de Caulle”.După ce a depus jerba de flori, Macron a aprins flacăra de la mormântul soldatului necunoscut.La fel ca și la Londra, la ceremonie nu au fost prezenți veterani de război.

-GERMANIA. Marea surpriză a festivităților consacrate ce au avut loc în lume o reprezintă, cred eu, manifestările organizate la Berlin la cel mai înalt nivel pentru a doua oară după 1945.Mai întâi municipalitatea din Berlin a decis ca data de 8 Mai 2020 să fie zi de sărbătoare, inițiativă limitată la capitala germană și la acest an. Inițial, președintele țării, Frank Walter Steinmeier, a dorit să organizeze o mare ceremonie oficială, cu 1.600 de invitați, dar a renunțat la proiect din cauza pandemiei. Celebrarea zilei de 8 Mai a mai avut loc doar o dată, în 1995. Acum, împreună cu cancelara Angela Merkel, el a despus o jerbă de flori în memoria victimelor războiului și a Holocaustului. Apoi, la prânz, a rostit un discurs.„Da, noi ceilalți germani putem spune azi : ziua eliberării este o una a gratitudinii. Ne-au trebuit trei generații pentru ca s-o putem spune din toată inima”, a declarat președintele Steinmeier, făcând astfel referire la un alt discurs pronunțat de unul dintre predecesorii săi, Richard von Weizsacker, care a rămas în istorie. În 1985, la cea de a 40 aniversare a sfârșitului războiului, acesta a vorbit pentru prima oară de o „zi a eliberării”, folosind de data asta termenul de „gratitudine” și cerându-le compatrioților să nu considere ziua de 8 Mai drept una de amărăciune din cauza capitulării.„Nu trebuie să acceptăm ca pacea stabilită după 1945 să dispară sub ochii noștri”, a spus el.

-POLONIA. Și la Varșovia, din motive lesne de înțeles, festivitățile au fost restrânse. Ele au avut loc, ca de obicei, în celebra Piață Pilsudsky, la mormântul ostașului necunoscut, unde președintele țării, Andrzej Duda, a depus o coroană de flori. Ca întotdeauna când este vorba de atare momente din istoria Poloniei, s-a remarcat omagiul vibrant adus jertfelor de sânge și sacrificiilor uriașe făcute de acest popor brav, totul având un ton demn. S-au păstrat două minute de reculegere în memoria tuturor polonezilor căzuți victime ale războiului. Ceremonii similare au avut loc și în fostele lagăre nazist aflate pe teritoriul acestei țări.

-CEHIA.Manifestările principale au avut loc la Praga, mai exact la mormântul soldatului necunoscut, unde conducătoriui țării în frunte cu președintele Miloș Zeman au depus coroane de flori, unul câte unul, la interval de zece minute.

Manifestărilor de mai sus li se adaugă și altele, de contacte directe între unii lideri politici consacrate aceluiași eveniment. Mă refer aici la convorbirea telefonică dintre Emmanuel Macron și Angela Merkel. Așa cum preciza președinția franceză într-un comunicat oficial de pe 8 mai, „cu ocazia celei de a 75-a aniversări a sfârșitului celui de Al Doilea Război Mondial, cei doi au dorit să împărtășească un mesaj de amintire și prietenie, subliniind necesitatea, mai imperioasă ca oricând, a unui angajament european”.

Joi, 7 mai, tot cu același prilej, o convorbire telefonică au avut și președinții Vladimir Putin și Emmanuel Macron, cei doi salutând „prietenia și relațiile” dintre ele două țări. Surse de presă din cele două capitale susțin că aceste convorbiri au depășit cadrul strict protocolar.

Evident, manifestările la nivelul fiecărui stat evocate mai înainte au fost mult mai ample, aici am dorit să schițăm modul în care țările respective și conducătorii lor au evocat și omagiat cu deosebit respect și recunoștință aportul popoarelor lor la zdrobirea hidrei fasciste și la făurirea unei lumi noi, a păcii și înțelegerii pe continent și în lume.

TĂCEREA IMPARDONABILĂ A COTROCENIULUI

Pornind de la datele concrete de mai sus am vrut să vedem cum au reacționat președintele Klaus Werner Iohannis, președinția, și, evident, Guvernul României. Am căutat minute în șir o știre, un comunicat oficial, o reacție sau o declarație despre felul cum au reacționat aceste înalte instituții ale țării și cei din fruntea lor în fața unui eveniment cu dublă semnificație în istoria noastră, dat fiind că, la 9 Mai 1877, la Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților se proclama independența de stat a României. Atunci, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, marele bărbat de stat, declara solemn: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare… suntem o națiune liberă și independentă”, iar Guvernul „va face tot ce va fi cu putinţă ca starea noastră de stat independent să fie recunoscută de Europa”.

Este o piatră de hotar în istoria noastră pe care care nimeni nu-și poate permite s-o ignore, cu atât mai mult când este vorba de oameni politici cu cele mai înalte funcții în stat ! În cazul de mai sus, orice investigație, cât de minuțioasă, arată că pentru președinția României și pentru cel ce deține acum postul de președinte al țări, 9 Mai 1877 nu există! Pe scurt, insul ne-a scos din Istorie!

LECȚIILE UNEI ISTORII FRĂMÂNTATE

Lucrurile devin foarte grave, iar realitatea de neimaginat și de neacceptat în momentul în care vorbim despre România, momentul 9 Mai 1945 și felul iresponsabil, profund retrograd, în care președintele și guvernul său de slugoi l-au tratat.

Constatarea este cu atât mai amară dacă ne gândim că românii s-au aflat pe fronturile celui de Al Doilea Război Mondial de la 22 iunie 1941, dată la care au primit ordin să elibereze Basarabia, și până în ziua capitulării Germaniei hitleriste, 8-9 Mai 1945!

Nu voi face aici o radiografie a angajamentului românesc TOTAL de pe fronturi – cu trupe, material militar, muniție, aprovizionare, jertfe umane, răniți și prizonieri, victime civile și pagube materiale imense, etc. – dat fiind că există studii istorice serioase, cu date și fapte concrete, incontestabile. Pe urmă, după ce, în primii ani ai războiului, România a alimentat economia de război a Germaniei cu petrol, cereale cât și cu produse industriale, după 23 august 1944, când a întors armele și s-a alăturat forțelor aliate, ea a făcut la fel cu URSS.

Totodată, este de netăgăduit că România devenise o țintă a bombardamentelor coaliției aliaților, amintim că pe 1 august 1943 au fost atacate câmpurile petroliere și răfinăriile de la Ploiești.

Revenind la momentul 23 august 1944 și la tot ce a însemnat el în evoluția războiului, amintesc aici că, așa cum susțin mai mulți cercetători, semnificaţia istorică a lui este dublată de faptul că decizia de a întoarce armele împotriva Germaniei naziste ar fi scurtat războiul cu cel puţin şase luni şi ar fi salvat vieţile a sute de mii de persoane.

În context, trebuie reamintit în mod special că regele Mihai a fost recompensat la acea vreme cu Ordinul Victoria acordat de URSS. De asemenea, în 2005, la ceremoniile organizate la Moscova pentru a marca Ziua Victoriei, regele Mihai a fost decorat de preşedintele Vladimir Putin, cu medalia aniversară a evenimentului.

Nu intru în detalii privind prezența trupelor române pe frontul de Apus, dar trebuie spus că este de notorietate faptul că, practic, ele au eliberat Budapesta, și doar veleitățile de învingători ale comandanților Armatei Roșii au dus la mânării, astfel încât aceștia au revendicat anihilarea inamicului din capitala ungară. Fapte glorioase de arme au consemnat trupele române și în Cehoslovacia ( de atunci), ca și în unele zone din Austria.

PRADĂ DE RĂZBOI PENTRU URSS ȘI DUȘMAN ÎNVINS PENTRU ALIAȚI

Cu toate astea, nenorocitele zone de influență stabilite de Stalin, Churchill și Roosevelt în februarie 1945, la Yalta, au funcționat, astfel încât, la finalul conflagrației militare, țara noastră a fost pradă de război pentru URSS și stat dușman învins pentru coaliția aliată.

Ar mai trebui adăugat că, deși la tratativele de pace de la Paris, din 1947, delegația României a arătat că și în Franța guvernul mareșalului Petain – legal în intervalul iunie 1940-august 1944 – a fost un fidel aliat al Germaniei hitleriste, faptul respectiv nu a împiedicat Franța să se afle printre cobeligeranți.

În schimb, în cazul României, URSS și-a impus punctul de vedere, astfel încât, la socoteala de pe urmă potrivit căreia, între altele, Armata Română a eliberat opt mari orașe din Vest, a consemnat sute de mii de morți sau răniți și uriașe pagube materiale, toate astea nu au mai contat, iar ulterior țara noastră a trebuit să achite ani de zile despăgubiri de război, în semn de „eternă trecunoștință” față de „eliberatoarea URSS”. A fost o nouă lovitură cruntă dată poporului român, cu mari privațiuni și cu lipsuri materiale, datorate eforturilor uriașe pentru a plăti despăgubirile deloc neînsemnate. Sunt realități dureroase, se știe din Istorie că învingătorul ia totul, el stabilește legile păcii, tocmai de aceea învățămitele nu pot fi ignorate.

CONTRA EUROPEI !

Din această perspectivă am judecat momentul 9 Mai 2020, considerând că poporul și țara nu sunt niște noțiuni abstracte, la cheremul cuiva, indiferent cum se numește și ce funcție acupă în stat. Ca urmare, ignorarea de către Iohannis a acestui moment jubiliar și implicit a semnificațiilor sale a mers și contra curentului european, a valorilor acestuia, fapt dovedit de inventarul manifestărilor oficiale de la începutul articolului de față.

Pe urmă, în cazul special al lui Klaus Werner Iohannis intervine un amănunt sensibil, care, la sfidarea cu care a tratat evenimentul 9 Mai 2020, are circumstanțe agravante: fiind reprezentant al minorității sașilor, acest fapt are o conotație complexă, chiar gravă în anumite momente, pe care el trebuie să le evite. Dar nu i-a păsat. În atare împrejurări, nu ar fi deloc exclus că cineva să facă o apropiere între această poziție negativistă a lui și cea adoptată de partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) al cărui lider, Alexander Gauland, a făcut deja valuri și scandal la Berlin, el creând o aprinsă controversă privind data de 8 Mai, după ce a criticat celebrarea acesteia, întrucât ar reprezenta „o capitulare absolută” pentru țară, caracterizată prin pierderea de către Germania a autonomiei de „a-și construi viitorul”. De prisos să adaug că este o poziție condamnată ca nocivă de toate forțele politice din țară.

Nu e prima oară când Iohannis ignoră total 9 Mai din perspectivă românească, după ce, cum obeservam foarte critic în paginile Cotidianului, exact acum cinci ani el dădea fuga la Varșovia și, într-un gest de solidaritate față de numeroasele victime poloneze din război, depunea o coroană de flori la mormântul ostașului necunoscut, dar fără a face un gest simbolc similar și la București sau în oricare parte a țării – la Oarba de Mureș sau Carei, să zicem! Cred că nu e de prisos să adaug că, de ani de zile, tot mai apăsat, Iohannis dă impresia că nu-l interesează decât ce face el, dacă face!

Pe urmă, amintesc, în context, că, acum ceva timp, fostul senator liberal Sorin Ilieșiu a publicat o listă a absențelor primarului Sibiului Klaus Iohannis la sărbătorirea Zilei naționale a României – 1 Decembrie- și, dacă ea este adevărată, totul e de-a dreptul șocant, ea bătând absența liderilor maghiari în situații asemănătoare! Pornind de la cele de mai sus, nu pot să nu remarc apoi că profesorul de fizică știe bine Legea lui Ohm în varianta ei modernă, potrivit căreia „ești om cu mine – adică îmi aperi casele, sunt om cu tine, adică te răsplătesc cu foncție în justiție!”

În ultimi ani de guvernare pesedistă, președintele a blocat bugetul anual zile în șir, fără a da socoteală nimănui, a jucat alba-neagra cu decretele de numire a unor miniștri, în pofida cererilor exprese ale Curții Constituționale de a-i aproba imediat, s-a jucat de-a șoarecele cu pisica în relațiile cu Israelul, a creat și un incident diplomatic prin acele vorbe nefericite la adresa inamicului său nr 1, Liviu Dragnea, cum că „cine știe ce afaceri face el cu evreii”, sub președinția lui, R. Moldova s-a îndepărtat la ani de lumină de România, nici în vremurile bolșevismului pur și dur nu s-a mai consemnat așa ceva, cu vecinii, exceptând Marea Neagră, stăm ba prost, Ucraina sau Serbia, ba execrabil, Ungaria.Cât îl privește, episodul cu „vânzarea Ardealului ungurilor de către liderul PSD, Ciolacu”, mi-e jenă să-l consemnez în Europa anului 2020! E o mostră de primitivism politic agresiv și bolnav!

IGNORAT DE IOHANNIS, DAR DECORAT DE PUTIN

Aș reveni la marcarea în străinătate a zilei de 8-9 Mai 2020 și la omagiul firesc adus veteranilor de război, fie că a fost vorba de Londra ori Praga, Varșovia sau Paris, Washington ori Moscova. Din păcate, din nefericie și cu toată nerușinarea, nu și la București, unde, pentru tandemul Iohannis-Orban, veteranii, câți mai trăiesc, sunt un fel de balast fizic. Atitudine de inși iresponsabili din punct de vedere uman, de indivizi fără elementară cultură generală, de persoane adepte ale dictaturii și totalitarismului visceral, despre care credeam că, la 8-9 Mai 1945, a fost învins definitiv.

Ca să afle Iohannis, președintele României, și premierul „său” L. Orban cum sunt tratați veteranii români le spun pe scurt povestea gen.rez. Marin Lungu, dar fără a spera că vor înțelege ceva. A fost copil de trupă în război, traiectoria lui fiind una fabuloasă, a ajuns până în Cehoslovacia alături de trupele noastre, cărora le-a fost de mare ajutor din moment ce ministrul român de Război l-a decorat în patru rânduri, iar finalul conflagrației l-a găsit într-un lagăr nazist pe care l-a eliberat Armata Roșie. Povestea lui este depănată într-un film artistic de mare succes la public – „Prea mic pentru un război atât de mare”.

A fost decorat ulterior de Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria, al cărei emisar, aflând ( de unde ?) că autoritățile române post-decembriste nu i-au găsit o amărâtă de grasonieră, el locuind pe un holișor, i-a oferit casă la Debrețin. „Am casă, în București”, și-a motivat trufia artificială veteranul român de război Marin Lungu…

Zilele trecute, mai exact, sâmbătă 9 Mai 2020, veteranului român gen. rez. Marin Lungu i-a fost înmânată oficial o prestigioasă medalie aniversară din Rusia al cărei brevet este semnat de președintele Putin. Nu este vorba aici doar de însemne simbolice, ci și de drepturi acordate veteranilor de război, indiferent de unde sunt, amănunte pe care amintitul tandem le află degeaba.

De o bună bucată de timp, văzând cum sfidează Klaus Iohhanis patriotismul identitar românesc, fără a fetișiza această sintagmă, dar asociind diferitele sale gesturi, tot de sfidare a concetățenilor și a marilor evenimente cu conotații istorice de excepție, nu pot să reacționez decât pe măsură, gândindu-mă din ce în ce mai des la un individ care joacă fotbal cu harta Românei asemeni acelui personaj dintr-un film jucat de marele actor Charlie Chaplin, care, la fel, juca fotbal cu globul pământesc!

Honi soit qui mal y pense!

Doamne ocrotește-i pe români!