Iarmarocul politic

Hai la iarmoroc! Care-n căruță, care-n teleguță, cu tel drum, cu black cube, cu soros, cu ilici, cu stalin, cu lukoil, cu trump și trumpisme, cu virusuri covidice și cu liberalisme rusificate pe din dos, cu revoluții portocalii și cu gubernii friguroase, cu bâlbe și cu germanisme ridicole, cu sași înfumurați și cu ruși fioroși, racheți, rachete, midinete, subrete, fregate și elicoptere și eliptosfere, hai, hai ce mai stai! Uite-așa strigă noile personaje politice îmbrăcate-n travesti, cu măști ridicole și cu buzunarele sparte, tot felul de căcănari și scârțari, tiribombe politice, învârteli și scofeturi. Parlamentul ca un iarmaroc. Guvernul ca un iarmaroc. Președinția ca un iarmaroc.

Molfăim porumb fiert, fierți bine la foc mic, prostiți și prostani, de colo, colo alergând. Europa, draga de ea, se dă la călușei, nu știu care mai înființează un partid, totul se schimbă zice Umberto Eco, proaspăt sosit în România pentru o pricină de-a lui de familie, exact ca și Saul Bellow, vezi bine, nu pe cale oficială, nu prin Uniunea Scriitorilor, dar ce, prințul Charles când vine, vine că l-a chemat Iohannis? Dar pe cine poate chema Iohannis la noi în România? Umberto vrea niște vată de zahăr, poporanii din Piața Chibrit se țin după el, l-au recunoscut, se aude că vine șa Vaclav Havel să le dea un exemplu pozitiv scriitorilor români care chibițează de pe margine iarmarocul politic fără să se bage, fără să se mânjească, vezi bine.

E cald. E soare. Iarmarocul duduie de atâta schimbare politicianistică. Când vorbeşti de cutremur ideologic şi de schimbare de semne, unii români o dau cotită şi ţipă ca din gură de şarpe! Anarhie! Săriţi, suntem violaţi! Vai, poliţia! Au fost siluite ideile noastre călduţe! La spânzurătoare cu uzurpatorii filozofiilor mucegăite! Aşa strigă de mii de ani românii care, atunci când vine câte un cutremur ideologic necesar, istoric, natural, cosmogonic, se sperie foarte. Şi, tocmai ei, care până atunci, când nu se trăgea cu muniţie de război, se cufuresc foarte tare. Tocmai ei care, la cenacluri, simpozioane, sesiuni de comunicări, sindrofii telectuale sau la emisiuni TV vorbeau cu dezinvoltură despre schimbarea lumii! Ha, ha, ha!

Dar s-o experimenteze pe curuţul lor, cum e? E nasol, dom’le! Chiar pe bune ne schimbăm? Bibliotecile şi librăriile din România sunt pline ochi cu tot felul de cărţulii scrise de români prin simpatie, imitaţii ordinare după şuvoiul ideilor mondiale. Hoţi, imitatori, farsori în România, cu miile, ca în orice altă țară a lumii. Dar să-i pui pe scribălăii ăştia de tarabă, furăcioşi în toate cele să-şi pună capu’ la contribuţie, vai, ce perversitate! Clisma Intelectuală Românească de care e plină bibliotecimea românească se fandoseşte, se boieşte astfel încât ăia care n-au experienţă cad uşor în laţ. Idei politice furate cu roaba de tot felul de telectuali făcuţi la normă de Fabrica Utopic-Comunistă Românească sunt pretutindeni.

Iarmarocul prosperă susținut din umbră de Banca Națională care are priteșug pe ascuns cu FMI. Umberto Eco e de aceeași părere, și Italia e pe chituci. Noi stăm ciotcă așa, mai la margine, nu vrem să ne dăm în scrânciobul de brad, Ciolacu ne face semn cu ochiul, gata, zice, s-a dus epoca lui Hrebenciuc, așa o fi nene, zicem noi, plini de figuri, dar ai grijă cu Gabriela Vrânceanu Firea că Viorel Hrebenciuc a școlit-o meserie și nu te vedem bine deloc, vezi să n-o pățești la congres!