FOTO Istoria fascinantelor tatuaje japoneze - Irezumi, marca membrilor Yakuza. Fotografii rare de colecţie

Tatuajele au o istorie vastă în Japonia, iar pentru a înţelege cu adevărat stigmatul din spatele lor este esenţial să fiţi conştienţi de semnificaţia acestora.

GALERIE FOTO

Primele menţiuni despre tatuaje au fost descoperite în anul 5000 î.Hr., din perioada lui Jomon, pe figurine de lut care ilustrau modele pe faţă şi corp. 

Prima însemnare scrisă despre tatuajele din Japonia datează din anul 300 d.Hr., în textul „Istoria dinastiilor chineze”.

Potrivit acestor însemnări, bărbaţii japonezi îşi tatuau feţele şi-şi decorau trupurile cu tatuaje - un activitate care a devenit un obicei acceptat de societate. Cu toate acestea, în perioada Kofun, între 300 şi 600 d.Hr, a intervenit o schimbare - faima tatuajelor căpătând un prost renume.

Şi nu întâmplător, pentru că este vorba despre o perioadă în care criminalii au început să fie marcaţi cu diverse tatuaje, similare celor din Imperiul Roman în care sclavii erau însemnaţi cu descrieri ale crimelor comise. 

Acest stigmat faţă de modificarea corpului s-a înrăutăţit prin secolul al VIII-lea, când conducătorii japonezi au adoptat multe dintre atitudinile şi culturile chineze. 

Pe măsură ce obiceiul tatuajului a cunoscut un declin, prima însemnare despre folosirea explicită a tatuajelor ca pedeapsă apare în anul 720 d.Hr., când criminalii erau tatuaţi pe frunte, astfel încât oamenii să poată vedea că au comis o crimă. 

Aceste însemnări erau rezervate numai celor mai grave infracţiuni. Oamenii care purtau astfel de însemne erau ostracizaţi (marginalizaţi) din familiile lor şi respinşi de societate în ansamblu.

Tatuajele au cunoscut o oarecare popularizare în perioada Edo, datorită romanului chinezesc Suikoden, care înfăţişa scene eroice cu corpuri decorate cu tatuaje. Acest roman a devenit atât de popular, încât oamenii au început să-şi facă astfel de tatuaje sub formă de tablouri. Această practică a evoluat în cele din urmă în ceea ce cunoaştem astăzi sub denumirea de „irezumi” sau tatuajul japonez - „introducerea cernelii sub piele”.

Irezumi a avut un impact monumental, astfel că mulţi artişti şi-au convertit instrumentele de imprimare a şabloanelor pentru a începe să creeze artă pe piele. Tatuajele au devenit un simbol al statutului în această perioadă; se spune că negustorii înstăriţi, cărora le era interzis să-şi poarte şi să-şi afişeze averea prin bijuterii, şi-au decorat în schimb întregul corp pentru a-şi arăta valoarea.

Până la sfârşitul secolului al XVII-lea, tatuajul „penal” a fost în mare parte înlocuit cu alte forme de pedeapsă. 

Totuşi, motivul pentru care tatuarea a fost din nou asociată cu bandele, a fost acela că infractorii puteau să-şi acopere „pecetea criminalităţii” cu tatuaje decorative, mai mari şi mai elaborate. Pentru membrii Yakuza - temuta mafie japoneză - tatuarea corpurilor cu imagini dureroase şi elaborate reprezenta o dovadă a curajului şi a loialităţii faţă de stilul de viaţă ilegal.

Tatuajele au devenit din nou ilegale în 1868. În perioada Meiji, împăratul a interzis din nou tatuarea, considerând-o un obicei barbar şi dezagreabil, în dorinţa lui de a occidentaliza ţara.

Cu toate acestea, străinii fascinaţi au mers până în Japonia pentru a căuta şi învăţa priceperea artiştilor tatuatori, iar tatuajul tradiţional a continuat pe ascuns. 

Tatuajul a fost legalizat de forţele de ocupaţie abia în 1948, dar şi-a păstrat renumele de fărădelege - „pecetea criminalităţii”. Timp de mai mulţi ani, tatuajele tradiţionale japoneze au fost asociate cu mafia Yakuza, iar multe afaceri din Japonia: precum băile publice, centrele de fitness şi izvoarele termale încă interzic şi astăzi clienţii cu tatuaje. 

Cu toate că tatuajele au câştigat popularitate în rândul tinerilor din Japonia, datorită influenţei occidentale, există încă o stigmatizare asupra consensului general.