Alegerile locale din România. Ne trebuie un plan rapid
by Septimius ParvuÎn contextul pandemiei alegerile au devenit un subiect tabu și complicat. O mare parte dintre țările care organizau alegeri în 2020 au ales să le amâne, iar 25 au mers înainte cu procesul electoral. Cu siguranță vorbim despre un context în care nimeni nu are răspunsurile corecte, în care se învață pe parcurs și se asumă multe riscuri. În România se discută destul de puțin despre subiect, iar frecvent se aruncă în față argumentul legat de pandemie: cum să organizăm alegeri în contextul în care ne mor oameni în spitale? Sau cum să organizăm alegeri dacă riscăm să creăm noi focare de infecție? Evident, este o decizie politică dacă mergem înainte sau nu cu alegerile, dar pentru sănătatea democrației cred că alegerile locale trebuie organizate undeva în septembrie, cel târziu octombrie, până nu ne prinde cel de-al doilea val de infectări și nici alegerile parlamentare care ar trebui organizate în decembrie.
Întrebarea pentru mine este mai degrabă nu dacă sau nu organizăm alegerile, ci cum le organizăm. Până acum, Coreea de Sud pare cel mai bun exemplu de organizare fără a crește procentul de infectări. Coreea a organizat alegerile parlamentare în aprilie, cu o rată de participare de peste 60%. Autoritățile s-au asigurat că administrația electorală și votanții poartă echipamente de protecție în spațiile de votare, au fost create trasee speciale în clădirile unde s-a votat, secții speciale pentru votanții bolnavi și s-a extins utilizarea votul prin corespondență. Toate acestea au venit cu un cost, de peste 20 de milioane de dolari pentru echipamentele de protecție. Dar trăim vremuri neobișnuite și este normal ca un proces de acest tip să necesite resurse mult mai mari decât situațiile normale.
Pe de altă parte, Polonia este exemplul nefericit. Partidul Lege si Dreptate (PiS) s-a încăpățânat să organizeze alegeri prezidențiale pe 10 mai, dar în cele din urmă s-a trecut peste ziua votului fără organizare tehnică și cu zero participare. Practic, alegerile nu au fost anulate, dar nici nu s-au ținut. Mai mult, au amendat legea foarte rapid, fără consultare și au modificat fundamental toate principiile după care se organizau alegerile, inclusiv prin extinderea votului prin corespondență la toți alegătorii (care sunt vreo 30 de milioane). Evident, această măsură nu ar fi funcționat într-o țară care nu este obișnuită cu vot poștal generalizat și nici nu ar fi avut probabil capacitate tehnică să meargă până la capăt. Alegerile vor avea loc la o dată ulterioară.
Cert este că prioritățile legate de organizarea alegerilor s-au schimbat, iar asigurarea siguranței votanților și administrației electorale a urcat pe primul loc în discuția publică. Cred totuși că nu trebuie să uităm de toate etapele procesului electoral și de modul în care sunt afectate.
În primul rând, legislativ vorbind, suntem într-o situație neclară. Dacă la parlamentare, mandatul nu poate fi prelungit mai mult de trei luni conform Constituției (adică martie 2021), la locale prelungirea mandatelor s-a făcut prin lege. Guvernul a emis OUG 44/2020 prin care a stabilit că alegerile nu pot avea loc mai târziu de 31 decembrie, iar aceasta a fost modificată în Parlament și în acest moment stabilește că procedurile pentru organizarea alegerilor se inițiază în cel mult șase luni de la finalizarea stării de urgență sau alertă. În paralel, tot în etapa de promulgare, este o altă lege, care stabilește că mandatele aleșilor locali se prelungesc cu cel mult șase luni de la încetarea stării de urgență. Care se va aplica deci?
Așadar, până a ajunge la finețuri tehnice, partidele trebuie să ajungă la o variantă decentă pentru a nu ciopârți legislația după propriu interes și pentru a promova poziții populiste. În plus, cea de-a doua lege stabilește că data alegerilor se hotărăște de către Parlament, prin lege organică și nu de către Guvern, cum stabilea legea alegerilor locale. Motivul este evident: pentru ca majoritatea parlamentară condusă de PSD să aleagă momentul cel mai bun politic.
Pornind de la exemple din alte țări, dar și observând situația din România, am pregătit o listă de zece principii pe care partidele politice și autoritățile electorale ar trebui să le respecte în procesul de pregătire a alegerilor locale (fără a fi exhaustivă). O listă cu propuneri mai detaliate poate fi găsită în raportul EFOR Alegerile locale în pandemie. Câteva scenarii
1) Partidele ar trebui să să ia o decizie cât mai curând cu privire la data la care se vor organiza alegerile. Având în vedere că suntem deja la sfârșitul lunii mai, trebuie să existe un plan clar, mai ales că perioada electorală la alegerile locale este de 75 de zile. Planul de acțiune trebuie să țină cont de sfaturi medicale avizate, iar ideile părereologilor și populiștilor trebuie puse deoparte
2) Procesul legislativ trebuie să fie transparent, bazat pe consultări publice și să nu încalce prevederile constituționale și angajamentele internaționale. Tot procesul de modificare legislativă ar trebui să asigure predictibilitate, în sensul în care nu ar trebui să ne trezim cu schimbări majore, peste noapte, cu puțin timp înaintea alegerilor
3) Nu trebuie introduse reforme semnificative în această perioadă. De exemplu, am auzit de mai multe ori, inclusiv de la politicieni, ideea de a introduce votul prin internet sau votul prin corespondență extins, pentru toți alegătorii. Astfel de metode nu pot fi introduse peste noapte, chiar dacă am avut niște experiențe anterioare. Alegerile locale sunt un coșmar logistic și mă îndoiesc că AEP și Poșta ar putea suporta astfel de presiune. În plus, mai sunt doar patru luni până în septembrie, iar astfel de schimbare implică măsuri serioase de ordin tehnic și legislativ
4) Votul trebuie să asigure siguranța tuturor celor implicați. Trebuie să ținem cont că nu numai ziua alegerilor este afectată, ci toate etapele pornind de la strângerea de semnături până la soluționarea contestațiilor, trebuie să existe scenarii pentru fiecare dintre aceste etape. Cred că este o greșeală eliminarea din OUG 44 a prevederii conform căreia partidele politice pot depune un depozit financiar ca alternativă la strângerea de semnături; în condițiile actuale, era o metodă foarte eficientă de a evita contactul cu alegătorii
5) Procesul electoral trebuie să fie inclusiv și să asigure reprezentantivitate. La locale avem deja problema sistemului electoral cu un singur tur de scrutin care generează rezultate disproporționate și conduce la alegerea unor primari cu rezultate ridicole. Așadar, în 2020, rolul Guvernului, partidelor politice, autorităților electorale, societății civile este și mai pregnant în a convinge alegătorii să meargă la vot. În Coreea prezența a fost ridicată, dar la localele din Franța a scăzut cu vreo 20 de procente față de experiențele anterioare.
6) În legătură cu ideea anterioară, cred că informarea alegătorilor trebuie să fie serioasă. Degeaba am stat săptămâni în șir în casă, dacă se vor înghesui sute de alegători în secțiile de votare și nu vor aplica măsurile de distanțare și de protecție. Așadar, autoritățile trebuie să găsească măsuri mai eficiente pentru a ajunge la alegători și pentru a le explica riscurile și cum le pot preveni; evident, trebuie să existe și sancțiuni, dar să nu fie disproporționate și să nu afecteze drepturile electorale. De asemenea, dacă o să avem parte de schimbări de ordin tehnic și acestea trebuie explicate bine, pentru a permite alegătorilor să înțeleagă cum funcționează procesul
7) Procesul electoral trebuie să fie competitiv. Campania electorală va suferi probabil modificări importante, întrucât nu vom mai putea vedea acțiuni de tipul door to door sau împărțirea de fluturași pe stradă. Așadar, legea trebuie să țină cont de aceste modificări și să ofere acces facil și egal, la radio și la TV, tuturor partidelor. De asemenea, trebuie să regândim modul în care arată afișajul outdoor. Acum, competitorii pot folosi doar afișe pe panouri special amenajate, care nu cred că atrag prea multă atenție. Așadar, în perioada de campanie, trebuie permise și alte instrumente de promovare, cum ar fi bannere, meshuri, caravane audio etc. Chiar dacă online-ul va căpăta influență mai mare, nu cred că este o salvare până la capăt și trebuie să coexiste cu mijloace sigure de campanie offline
8) Chiar dacă nu ne gândim prea mult la finanțarea campaniei în acest context, rămâne la fel de importantă. Și cu această ocazie, poate reușim să trecem cât mai mult în online cu raportările, dar și să permită alocarea unor sume mai mari de bani către partidele locale. Legea stabilește acum că numai partidele care primesc peste 50 de mandate de consilier județean sau general primesc subvenții, partea cea mai mare a banilor mergând la partidele parlamentare. Astfel, ar trebuie să primească bani și partidele locale care trec peste un anumit prag sau care au un anumit număr de consilieri și primari aleși.
9) Prezența în secția de votare trebuie să rămână principalul mod de a vota. Nu cred ca votul prin internet sau prin corespondență reprezintă soluția de a ieși din această situație. Dar sunt aspecte la care trebuie să ne uităm foarte atent, de la alocarea de echipamente și stabilirea unor măsuri clare de protecție, până la introducerea unor mijloace alternative (vot prin poștă ca soluție de rezervă) sau proceduri clare pentru votul în condiții speciale, incluzând închisori, cămine sau spitale. Nu știm exact cum va arăta situația în septembrie din punct de vedere medical, tocmai de aceea trebuie să fie elaborate mai multe scenarii de reacție. Și nu trebuie să nu ne uităm doar la secțiile de votare, dar și birourile electorale de circumscripție, instanțele de judecată și orice alte locuri unde sunt procesate materiale electorale.
10) Nu în ultimul rând, transparența trebuie să rămână unul din principiile fundamentale pentru organizare aalegerilor. Observatorii trebuie acreditați fără a folosi cereri scrise – cum se întâmplă acum – iar în secțiile de votare trebuie să se găsească spații pentru a permite acestora și delegaților să asiste la proces fără a pune sănătatea nimănui în pericol.