Băncile și guvernele împrumută trecutul și lasă viitorul să moară

”Mulți analiști și economiști încearcă acum să anticipeze cum va arăta curba refacerii economiei. Pentru a înțelege cum se va întâmpla asta ar trebui să ne uităm la istoria revenirilor economiei și la istoria pandemiilor. Și am observa următoarele.

• În primul rând, nu a s-a descoperit niciodată un vaccin pentru vreunul dintre celelalte 18 coronavirsuri.
• În al doilea rând, toate pandemiile de până acum au avut doua valuri, dacă nu s-a descoperit între timp un tratament.

Având în vedere aceste două lucruri, ideea unor economiști cum că ce a fost mai rău a trecut este mult prea optimist”, scrie economistul spaniol Daniel Lacalle, colaborator al El Mundo, The Wall Street Journal, profesor de economie globală și managerul unui fond de investiții.

”Dacă ne uităm la revenirile economiei din ultimele trei decenii, vom observa că ultimele trei asemenea recuperări au fost mai lente și mai slabe decât precedentele trei, cu o creștere mai mică a salariilor, cu o creștere mai mică a investițiilor.

Revenirea de după criza din 2008 a fost în mod evident una cu o curbă în formă de L, nicidecum de V, iar unele zone economice (precum zona euro) nu și-au revenit decât în 2016. Iar în SUA, creșterea mică a salariilor și investițiile reduse au fost o problemă până în 2017.

Acum încep să apară semnele unei reveniri în formă de L pentru economia post-covid19. În China, majoritatea sectoarelor se întorc la normalitate într-un mod dezamăgitor. Dacă excludem sectoare precum producția de ciment, legată de industria construcțiilor sposorizată de stat, sau întreprinderile de stat, atunci vom vedea că acea curbă a refacerii economiei este departe de VEste drept că această criză este diferită de cele precedente. Este un șoc al lanțurilor de aprovizionare obligate să se oprească de niște decrete guvernamentale. Însă tocmai acest lucru face mai dificilă recuperarea. În crizele precedente, chiar și în cele mai rele momente au existat sectoare care mergeau bine și aveau creșteri de peste 10%. Criza aceasta a lovit însă aproape toate sectoarele și a generat o rată a șomajului fără precedent in istorie. O asemenea creștere a șomajului într-un timp atât de scurt face ca recuperarea să fie grea, pentru că șocul pentru consumatori a fost uriaș și majoritatea ar putea decide să nu se mai întoarcă vreodată la precedentele cheltuieli, chiar dacă își vor recăpăta slujbele.

Criza aceasta ne-a arătat că până și cei mai cinici au fost prea optimiști.

Închiderea economiei chiar și pentru o perioadă aparent scurtă are implicații mari pe termen lung în ce privește solvența, o problema care nu poate fi rezolvată doar prin mai multe lichidități. Afacerile se prăbușesc într-un ritm record și până și cele mai sigure multinaționale vor avea datorii în creștere, din cauza profiturilor mai mici.

JP Morgan estimează că, în 2021, profitul corporativ va fi cu 20% mai mic decât în 2019. Asta infirmă perspectiva unei refaceri economice în formă de V. Până și băncile de investiții, care mai tot timpul au scenarii optimiste, vor estima că recuperarea va începe abia în 2022.

Directorul Fed, Jerome Powell, a semnalat că recuperarea Statelor Unite nu va începe mai devreme de finalul anului 2021. Ca și în cazul băncilor de investiții, estimările Fed sunt diplomatice și în general optimiste.

Într-un e-mail recent pentru clienții săi, Deutsche Bank a menționat că durează 22 de zile pentru a închide economia unei țări și dureaza de 4 până la 10 ori mai mult pentru a reporni economia. Având în vedere că 75% dintre locurile de muncă pierdute sunt în sectorul serviciilor (divertisment, turism, educație, sănătate, servicii profesionale), cel mai probabil revenirea va fi foarte lentă, pentru că numărul de companii care s-au închis a fost mare, iar răspunsul consumatorilor va fi și el slab, având în vedere că e puțin probabil ca salariile să crească, iar oamenii vor economisi tot mai mult, pentru a se pregăti de un alt șoc.

Băncile centrale nu pot tipări locuri de muncă.

Cea mai mare problemă în aceasta criză este că stimulii economici sunt destinați unei cereri pe piață care ar putea să nu mai revină vreodată. Prin urmare, stimulii economici ar putea genera o supracapacitate în sectoare îndatorate și în care s-au făcut suprainvestiții. Băncile centrale și guvernele împrumută trecutul, în timp ce lasă viitorul să moară.

Împrumuturile masive pentru sectoarele îndatorate care aveau deja supracapacitate și erau deja într-un stadiu de decădere ar putea fi cel mai mare val de investiții prost făcute din ultimele decenii. Dacă precedentele reveniri ale economiei s-au făcut prin salarii mici, capital puțin și datorii mari, atunci această revenire ar putea și mai rea.

Istoria recentă ne arată că revenirile în forma de L nu sunt o anomalie, ele sunt regula. Această revenire ar putea să nu se abată de la regulă.”