Dan Dungaciu: „Andrei Năstase e primul politician care a denunţat celebrul „balșoi paket” al lui Dodon de federalizare a RM”

Una dintre cele mai perfide direcţii ale războiului informaţional de la Chişinău purtat prin intermediul reţelei mediatice controlate de Igor Dodon şi Partidul Socialiştilor vizează o ruptură completă şi profundă între Maia Sandu şi Andrei Năstase, coloana vertebrală a oricărei construcţii împotriva lui Igor Dodon şi a proiectului său pro-rus. De această părere este sociologul român Dan Dungaciu, directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române.

„Ţinta acestei campanii de dezinformare este, deloc întâmplător, Andrei Năstase, aflat într-un moment politic nu dintre cele mai strălucite. Se mizează în această campanie, pe de-o parte, pe ideea că Andrei Năstase ar fi un politician depăşit, iar Platforma DA nu are şanse să intre în viitorul Parlament. Mesajul acesta – transmis inclusiv prin prisma unor sondaje de opinie cel puţin dubioase – vrea, pe de-o parte, să declanşeze mesaje nervoase din partea lui Andrei Năstase şi a membrilor DA (care au numeroase frustrări în acest moment), sugerând în subsidiar ideea că de toate dificultăţile prin care trece acum partidul este vinovată... Maia Sandu. Pe de altă parte, această campanie năzuieşte să transmită Maiei Sandu şi PAS că foştii parteneri sunt dispensabili, irelevanţi şi, deci, inutili. Este, evident, o dezinformare care, dacă prinde, va fi în evidentul dezavantaj al ambilor jucători politici şi ai proiectului care trebuie să îi ţină împreună, ca şi până acum”, comentează Dan Dungaciu.

„Celor care, astăzi, la Bucureşti sau la Chişinău, se fac că uită ce a însemnat Blocul ACUM şi ponderea pe care Platforma DA a avut-o în acesta, trebuie să le reamintim doar câteva momente: Andrei Năstase, prin mişcarea pe care a generat-o, inclusiv în stradă, este cel care a făcut posibilă demantelarea binomului Plahotniuc-Dodon şi scoaterea oligarhului de la putere. Nu e singurul, evident, dar fără consecvenţa lui îndârjită, iraţională, deseori, fără să fi stat în stradă, zile şi nopţi, debarcarea lui Plahotniuc nu era posibilă”, afirmă Dan Dungaciu, într-o analiză pe Larics.

„Bine îmbrăcaţii” politicii moldoveneştii au venit mai târziu în scenă, continuă Dungaciu.

„Andrei Năstase este cel care, în 2016, a cedat poziţia de candidat la preşedinţia R. Moldova. Că avea mai multe şanse sau mai puţine decât Maia Sandu, e o întrebare irelevantă astăzi. Dar gestul în sine a fost proba unei maturităţi politice nu foarte des întâlnite în politică şi care trebuie reamintită ca atare. Andrei Năstase e cel care a câştigat în iunie 2018 Primăria Chişinăului, fireşte, beneficiind de susţinerea întregului Bloc ACUM, în frunte cu Maia Sandu. A câştigat-o în 2018 şi a pierdut-o în noiembrie 2019, când nu a reuşit să surmonteze în faţa celor mai severi electori pro-europeni şi pro-români din R. Moldova – cei din Chişinău – balastul alianţei imorale cu socialiştii lui Igor Dodon. Şi culmea, a păţit-o cel mai reticent membru al Blocului ACUM pentru o asemenea alianţă, cel care a încercat să tergiverseze, să pună condiţii, să forţeze socialiştii la cedări. (Acestea nu au contat, „descălecatul” a avut câştig de cauză atunci.) Andrei Năstase este cel care, în realitate, a fost „încasatorul” principal al acelei efemere şi nefireşti alianţe, în ciuda faptului că, inclusiv pe timpul guvernării, acesta a fost, poate, elementul cel mai contondent în relaţia cu Igor Dodon. Andrei Năstase este – şi aici a trecut un test fundamental -, primul politician de peste Prut care a ieşit public în 2019 şi a denunţat celebrul „balsoi paket” al lui Igor Dodon de federalizare a R. Moldova. Mulţi ştiau, nimeni nu a spus-o. I-au trebuit Blocului ACUM câteva săptămâni să îşi asume, ca bloc unitar, ceea ce Andrei Năstase criticase public demult singur”, scrie expertul de la București.

În context, Dan Dungaciu afirmă că există două tipuri de oameni politici peste Prut.

„Andrei Năstase este genul de politician (speţa Iurie Roşca, Mihai Ghimpu – în stil, nu în conţinute) care se simte mai bine în confruntare, pe teren, decât în băncile parlamentului. Formalismul politic îi îngrădeşte, sunt ca hainele prea strâmte. Sunt politicieni de luptă, fără multe nuanţe, care schimbă realităţile inclusiv în stradă, personalităţi accentuate, care generează evaluări în alb negru, fără griuri, şi care atrag după sine, concomitent, un val nesfârşit de laude, dar şi de critici. Ei nu lasă pe nimeni indiferent. Ei sunt genul de politicieni care fac, de multe ori, istorie, dar nu se bucură imediat de roadele ei”, continuă Dungaciu.

„Inclusiv de Andrei Năstase. Dacă cineva crede că pentru Prut se va aşterne liniştea, calmul şi seninătatea, nu înţelege nimic. R. Moldova nu este nici pe departe clarificată strategic, iar dincolo de bătăliile politic interne, spectrul unui aranjament defavorabil există acolo (ca şi pentru Ucraina, de altfel). În acele clipe, precum în anul 2003 cu ocazia respingerii Memorandumului Kozak, acest tip de politicieni a făcut diferenţa, reacţionând inclusiv în stradă. Căci bătălia pentru statutul Transnistriei, adică pentru federalizare, e departe de a se fi încheiat. Abia urmează. Va fi nevoie de oamenii principiali, dintr-o bucată, fermi, capabili să îşi apere principiile nu doar la tribuna parlamentului. Andrei Năstase a dovedit că poate face asta, chiar cu riscul de a deranja si Estul, dar şi Vestul (cel puţin o parte a lui)! Prin urmare, orice atac individual la liderul DA, care e departe de a fi fără pată – să ridice piatra cine este! - riscă să fie în aceste momente un atac împotriva proiectului pe care şi el îl reprezintă. În realitate, şi Maia Sandu şi numeroşii ei susţinători, ştiu asta foarte bine”, mai punctează Dan Dungaciu, în analiza sa.