Dereglementarea prin intervenționism a pieței gazelor. ANRE: Liberalizare să fie, dar să stabilim noi prețul, cantitățile, ofertanții și algoritmul

Autoritățile autohtone, ANRE și Ministerul Economiei și Energiei, au promis și chiar legiferat liberalizarea totală a piețelor de gaze și energie electrică de la 1 iulie, respectiv 1 ianuarie, însă nici măcar nu a intrat în vigoarea prima liberalizare, cea a gazelor, și intervenționismul statului a revenit în forță, prin obligarea producătorilor de a oferta 30% din producție la preț maximal impus de reglementator.

Ordinul 79/2020 al ANRE privind privind obligația de a oferta gaze naturale pe piețele centralizate din România nu numai că transmite un mesaj contrar celui de liberalizare, dar încalcă și prevederile Directivelor Europene și a legislației naționale, susține Asociația Energie Inteligentă (AEI).

Conform art. 41 din Directiva 2009/73/CE, ANRE are obligația de a monitoriza funcționarea pieței de gaze și nu de a legifera, și cu atât mai mult de a intervenii în piață, prin stabilirea cantităților sau formarea prețului la gaze pe piața liberă. În plus, potrivit, articolului 177 alin 1, din Legea gazelor “prețurile se formează pe baza cererii și a ofertei, ca rezultat al mecanismelor concurențiale”, ceea ce face ca impunerea unui preț de către ANRE și luând ca referință prețul de pe bursa austriacă CEGH să încalce și legislația națională.

AEI se întreabă, în aceste condiții, cum a trecut Ordinul 79/2020 de avizul Consiliului Concurenței? Care va fi poziția DG-ENERGY de la Bruxelles? Dar al Federației Europene a Traderilor de Energie (EFET)?

“Liberalizarea pieței gazelor naturale, concomitent cu menținerea intervenționismului în aceasta, legal sau ilegal, direct sau mascat (prin înțelegeri ascunse), în numele unui <bine> promis consumatorilor, va conduce la dereglări mari în funcționarea pieței de gaze cu impact economic și chiar de siguranță a aprovizionării, pe termen mediu și lung. Experiența OUG 114 a arătat că intevenționismul, chiar și pe o piață neliberalizată total, prețul poate crește astronomic, lucrurile complicându-se mult pe o piață liberalizată”, susține Dumitru Chisăliță, președintele AEI.

Gas Release este o metodă de creștere a lichidității și transparenței pe piața de gaze naturale. Inițiativa introducerii acestei metode în România a apărut în urmă cu 4 ani și a aparținut mediului de business, într-un moment în care existența unor importuri doar din Federația Rusă, la prețuri mari, făcea imposibilă stabilirea unui preț corect la achiziția gazelor marfă în România. Metoda a fost continuu respinsă de autorități, chiar dacă prin această respingere, se favoriza importurile scumpe de gaze din federația Rusă și defavoriza consumatorul roman de gaze.

Legiferarea săptămâna aceasta a Gas Release pe teritoriul României a venit în momentul în care cererea și oferta au început să conducă la formarea corectă a prețului mărfii, este adevărat că deocamdată doar pe piața Intraday si Day Ahead din România.

“Nu vedem, aceeași preocupare de aplicarea a unor principii care să determine funcționarea unei piețe concurențiale la consumatorul final, mai ales că urmează liberalizarea totală a pieței de gaze. Această abordare poate conduce doar la creșterea veniturilor unor furnizori intermediari”, precizează Chisăliță.

În opinia AEI, chiar în aceste condiții dificile determinate de pandemia de COVID 19, respectarea legii trebuie să rămână o normalitate, ceea ce ar trebui să îi determine pe guvernanți să modifice mai multe acte legislative prin care se intervine agresiv pe piață.

Printre acestea se numără eliminarea obligației impuse producătorilor de a tranzacționa minimum 50% din producția lor pe piața centralizată și eliminarea prețului maximal din Ordinul ANRE impus la obligația producătorilor de a oferta gaze naturale pe piețele centralizate din România în proporției de 30%.

La ora actuală există un cumul de obligații care nu face decât să îngreuneze creșterea lichidității și a competiției, atât în segmentul en-gros, cât și în cel de retail: obligație de tranzacționare pe bursă atât la vânzare, cât și la cumpărare, obligație de înmagazinare pentru furnizori la clienții finali, obligația producătorilor de ofertare a 30% din producție.

În opinia lui Chisăliță, autorii Ordinului 79/2020, nu au cunoștințe elementare despre dinamica și logica tranzacției gazelor naturale în piețele competitive din Europa.

“Faptul că deja se cunosc elemente ale tranzacțiilor pentru următoarele 30 de luni este extraordinar de grav. Sunt date ca și cunoscute atât datele calendaristice ale tranzacțiilor, ofertanții inițiatori (cei doi producători, Romgaz și OMV Petrom - nr.), dar și volumele ofertate și produsele ofertate. Se cunoaște algoritmul de calcul al prețului de inițiere a tranzacției, deci fie estimând, fie influențând, se pot cunoaște - măcar aproximativ - prețurile de începere. Cum tranzacțiile se vor confirma prin contracte avizate de ANRE,

Mai lipsește doar ca Ordinul să spună numele cumpărătorilor, momentul achiziției, produsele achiziționate și prețul la care se vor încheia acestea”, remarcă președintele AEI.