Închisoare cu executare pentru un şofer care a omorât o fată de 13 ani conducând cu peste 100 km/h în localitate. Gestul care l-a şocat pe judecător

Curtea de Apel Timişoara a pronunţat recent sentinţa finală într-un dosar de ucidere din culpă în care a fost judecat un şofer care a provocat un accident rutier în urma căruia o fetiţă a murit, iar bunicii ei au fost răniţi. În urma procesului, şoferul a fost condamnat la închisoare cu executare, iar firma de asigurări a fost obligată să achite daune de aproape 100.000 de euro.

Trei ani şi două luni de închisoare cu executare. Aceasta este pedeapsa finală primită de Victor Ion Damşescu, un şofer care a provocat în 2016 un accident rutier în urma căruia o fetiţă de 13 ani a murit, iar bunicii ei au fost grav răniţi. Accidentul a avut loc în iunie 2016 în localitatea Măureni din Caraş-Severin. Damşescu se afla la volanul unui Land Rover cu volan pe dreapta înmatriculat în Irlanda şi circula pe raza localităţii Măureni, unde avea loc o sărbătoare locală, când a lovit doi pietoni care traversau strada regulamentar, pe trecerea de pietoni. Unul dintre pietoni a fost proiectat într-o maşină de pe marginea drumului, dar fetiţa de 14 ani fost „luată pe capotă şi proiectată pe carosabil, la o distanţă de aproximativ 36 de metri de marcajul pietonal în zona axului drumului”. 

Expertiza realizată în dosar a scos la iveală că înainte de producerea accidentului, şoferul a condus cu 107 km/oră, iar în momentul coliziunii cu victimele a viteza maşinii era de aproximativ de 84 km/oră. La începerea procesului pe fond, şoferul şi-a recunoscut vina, dar judecătorul care a judecat procesul pe fond a ajuns la concluzia că şoferul care a provocat accidentul a recunoscut vina doar formal pentru a beneficia de reducerea pedepsei.

„Este absolut inexplicabil şi nejustificat din niciun punct de vedere modul în care inculpatul a ignorat toate regulile elementare privind siguranţa circulaţiei rutiere, cu atât mai mult cu cât, prin fapta sa, a creat o stare de pericol nu doar asupra persoanelor din afara vehiculului pe care îl conducea, ci chiar şi pentru pasageri, propria sa familie. Instanţa nu poate reţine niciuna din explicaţiile oferite de către inculpat pentru simplul motiv că sunt lipsite de orice sens sau logică. Împrejurarea că inculpatul ar fi fost obosit şi că a condus o distanţă deosebit de mare nu justifică în niciun caz încălcarea normelor minime de siguranţă, ba dimpotrivă, tocmai pentru că simţea efectul oboselii asupra capacităţii sale de a conduce, dacă nu a decis a se opri din condus şi a se odihni – aşa cum ar fi fost firesc – cel puţin ar fi trebuit să conducă în mod preventiv, adică şi mai precaut decât în mod obişnuit, inclusiv cu o viteză redusă tocmai pentru a putea preîntâmpina orice pericol, în condiţiile unor reacţii mai lente decât de obicei pe fondul oboselii”, se arată în sentinţa Judecătoriei Reşiţa, care l-a condamnat, în primă instanţă, pe şofer la patru ani de închisoare.

În motivarea sentinţei pronunţate în primă instanţă, judecătorul s-a declarat de-a dreptul şocat de comportamentul şoferului care, deşi a recunoscut faptele ca să beneficieze de o reducere a pedepsei, a spus în faţa judecătorului, referitor la faptul că nu are încă dreptul de a conduce că „nu mai suportă această situaţie”.

„Instanţa reţine concluziile puse de inculpat pe fondul cauzei cu ocazia ultimului cuvânt acordat, de unde rezultă că, în realitate, inculpatul nu a înţeles nici până în prezent vinovăţia care i se impută, nici nu îşi asumă răspunderea deplină a faptelor sale şi, în mod halucinant, este şi nemulţumit de faptul că doar părţile civile au fost despăgubite (parţial) de către partea responsabilă civilmente, însă el nu a primit nicio despăgubire. Aceste aspecte rezultă din încheierea de şedinţă prin care a fost amânată pronunţarea, unde inculpatul mai arată că „nu mai suportă această situaţie”, referindu-se la situaţia juridică a dreptului său de a conduce vehiculele pe drumurile publice. (…) Altfel spus, inculpatul, nici măcar la finalizarea procesului în primă instanţă, nu pare a fi înţeles consecinţele reale ale faptelor sale, nu îşi recunoaşte efectiv vinovăţia şi nici nu îşi asumă responsabilitatea pentru faptele sale. O asemenea manifestare de voinţă denotă clar necesitatea aplicării în mod ferm a sancţiunii penale, căci altfel scopul educativ, dar şi preventiv al legii penale nu s-ar atinge”, se mai arată în sentinţa Judecătoriei Reşiţa, unde şoferul a primit patru ani de închisoare cu executare.

În apel, care s-a judecat la Curtea de Apel Timişoara, judecătorii au redus pedeapsa de la patru ani la trei ani şi două luni considerând că  „instanţa trebuie să respecte principiul proporţionalităţii între pedeapsa stabilită/aplicată şi infracţiunea săvârşită”. Avocatul Diana Cotuna (JGV şi Asociaţii), care a reprezentat victimele în acest dosar a declarat că pe tot parcursul anchetei. şoferul a încercat să dea vina pentru producerea accidentului pe victime. „Curtea de Apel Timisoara a confirmat modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenţie, astfel cum a hotarât în primă instanţă Judecătoria Reşiţa. Şoferul nu a recunoscut săvârşirea faptei încă de la începutul primei declaraţii. A sfidat victimele, încercând să inducî în eroare organele judiciare, în ciuda probelor, inclusiv înregistrări video, care dovedeau culpa exclusivă a acestuia. Recunoaşterea faptelor la primul termen de judecată a fost una formală, pentru a beneficia de reducerea pedepsei, însă din atitudinea sa din faza de urmarire penală a rezultat contrariul”, a declarat avocatul Diana Cotuna.