Cum l-a „vânat“ Tibi Uşeriu pe elveţianul Fabian Imfeld: „După nuanţa gropilor galbene ştiam exact cât este de hidratat“

Tibi Uşeriu a reuşit să termine al doilea Yukon Arctic Ultra, ultramaratonul de 500 de kilometri care se desfăşoară în condiţii extreme în nordul Canadei. La câteva zile de la finalul cursei, românul a vorbit deschis despre competiţie, inclusiv despre greşelile pe care le-a făcut.

Şapte zile de efort dus până dincolo de orice limite în condiţii extreme, la temperaturi cumplite, într-un necurprins alb, în nordul Canadei. Aşa a arătat din prisma lui Tibi Uşeriu ultramaratonul pe care a reuşit să-l ducă la bun sfârşit în acest an, după ce eşuase cu un an înainte.

Românul a trecut linia de finiş a ultramaratonului Yukon Arctic joi, 6 februarie în jurul orei locale 12.00 (22.00 - ora României), după 7 zile şi circa 2 ore de la startul competiţiei. Uşeriu s-a clasat pe locul 2 şi a fost unul dintre cei doi concurenţi care au terminat anul acesta cursa, dintre cei 21 care au pornit la start. Competiţia a fost câştigată de elveţianul Fabian Imfeld, care a terminat cursa la ora locală 5.15.

Într-un interviu extins acordat publicaţiei PressOne, Uşeriu a vorbit, printre altele, despre erorile pe care le-a comis. 

Unde s-a decis câştigătorul

„Probleme am avut destul de multe. Poate cea mai mare, spaima de a nu fi scos din concurs din pricina hipotermiei şi degerăturilor. Odată ce ai degerat, zona aia, care o fi, devine hipersensibilă la frig. Am avut deci o permanentă grijă la degetele de la picioare şi de la mâini, că te verificau ăia ca nişte securişti. O altă problemă a venit de la un capac închis prost la o butelie de kerosen pentru primus. O cumpărasem dintr-o mică benzinărie, la grămadă cu două plase cu haleală. A curs peste tot, pe mâncare, pe haine, mi-a îmbibat sania în aşa hal, încât atunci când făceam foc, o ţineam mai departe, să nu cumva să explodeze. O greşeală absolut copilărească”, a spus Uşeriu, conform sursei citate.

Din cauza problemelor cu butelia el a fost nevoit să  apeleze la proteinele pe care le aveam sub formă de praf, baton, jeleu. De aici a dezvoltat o intoleranţă, care i-a afectat performanţa fizică. În plus, inclusiv din cauza malnutriţiei, a suferit cumplit de frig.

„Am apelat la proteinele pe care le aveam sub formă de praf, baton, jeleu. Ţin minte exact, pe prima am băut-o la km 42. Doar că, imediat am dezvoltat o intoleranţă nasoală, violentă. Mi se umflase limba, aveam cerul gurii iritat, senzaţie de arsură. Nu puteam înghiţi nimic, vomitam tot. Şi mizeria asta a ţinut sute de kilometri, drept urmare, eram tot mai slăbit, tot mai expus la hipotermie, tot mai varză în general. Şi aveam nopţi grele, cu nămeţi de zăpadă şi frig crunt. În condiţiile astea, prea mult nu o duci. Singura mea salvare şi fericire, deşi pierdeam o groază de timp, era să fac câte un foc… îmi place focul în general, dar acum am avut senzaţia că mă salvează fizic, îmi era frig mai tot timpul din cauza lipsei de hrană”, a mai afirmat Uşeriu.

„Eram obişnuit pe post de vânat, nu de vânător”

Bistriţeanul a vorbit şi despre cursa în doi cu Fabian Imfeld, elveţianul care a câştigat Yukon Arctic Ultra în dauna lui. Mai tânăr şi mai în formă, Imfeld „era îngrozitor de organizat tehnic”, spune Uşeriu, care a recunoscut superioritatea rivalului.

„Eu eram obişnuit pe post de vânat, nu de vânător. Acum m-am trezit că trebuie să-i suflu în ceafă lui Fabian, să-l urmăresc, să încerc să-l ajung. Am făcut tot ce am ştiut în condiţiile date, dar era clar că, cu toate bâlbele mele, nu aveam şanse să-l depăşesc. În plus, am dat peste un maniac cu experienţă, deşi mult mai tânăr ca mine. Tipul făcuse mai multe ultra prin Alaska, o bucată din Groenlanda cu schiuri de tură şi era foarte familiarizat cu Yukon, unde vine an de an. În plus, avea şi el frustrarea lui de anul trecut, când l-au scos din cursă cu degetele de la mâini degerate.Chestia enervantă cu tipul ăsta e că era îngrozitor de organizat tehnic. La el am văzut prima dată nişte termosuri speciale, îmbrăcate în lemn de mahon. Avea un costum bionic cu bule de aer, uşor şi izolant, nişte over boots speciali din Goretex, un fel de cizme înalte cu talpă mare, trase peste încălţăminte, cu care umbla foarte uşor pe zăpadă, în timp ce eu înotam prin ea, uneori îmi venea până la brâu.

În plus, avea o sanie ultra uşoară, mecanismul de prindere de brâu era ergonomic, omul organizat în cele mai mici detalii. Vă puteţi imagina simplu cam ce diferenţă era între noi când el a făcut un singur foc, în timp ce eu am făcut 9! Degeaba trăgeam în rest, era imposibil să ţin ritmul lui”, a adăugat Uşeriu.

Elveţianul a preluat conducerea cursei după ceva mai mult de 150 de kilometri şi n-a mai cedat-o până la final. Asta deşi Tibi Uşeriu a făcut eforturi supraomeneşti pentru a-l depăşi. „Un ceas elveţian elegant” versus „un ceas rusesc cu cuc”, este comparaţia făcută cu umor de Uşeriu.

„Cam după cam 160 de kilometri rolurile s-au definit. El a devenit vânatul, eu vânătorul. Diferenţa dintre noi era cea dintre un ceas elveţian elegant şi precis şi un ceas rusesc cu cuc, care întârzie mereu. Mă aştepta la punctele de control şi când eu mă apucam de mâncat în disperare, el pleca. Era amabil, destins, povestea, însă nu era dubiu că fiecare din noi urmărea un scop anume. Şi da, l-am urmărit pas cu pas, ca un vânător o pradă. Ştiam totul despre el doar din urmele pe zăpadă, din semnele lăsate în urmă. Ştiam cât de mari paşi face, unde campează, când îşi ia cizmoancele alea speciale, când le dă jos, când face foc. După nuanţa gropilor galbene ştiam exact cât e de hidratat…“, a mai spus românul.

Deşi învins, Tibi Uşeriu a recunoscut că a întâlnit un adversar bun şi fair-play. Cei doi şi-au promis că se vor revedea şi anul viitor, atunci când bistriţeanul speră ca rolurile să se inverseze. Puteţi lectura aici interviul complet acordat de Tiberiu Uşeriu publicaţiei PressOne.

Citeşte şi

Tibi Uşeriu a terminat ultramaratonul arctic din Canada. „A fost un efort colosal, imposibil de descris în cuvinte“
FOTO Concluzia lui Tibi Uşeriu după Yukon Arctic: „Pozele astea două, puse în paralel, spun povestea acestei aventuri”