Cum va răspunde UE după Brexit: pedeapsă exemplară sau negociere la sânge?

Emoția Brexit-ului se va risipi de luni încolo, când Marea Britanie va avea statut de țară terță în raport cu UE, după 47 de ani petrecuți în blocul comunitar. La sfârșitul lunii februarie, britanicii se vor întâlni din nou cu Michel Barnier, negociatorul Brexitul-ui din partea UE, pentru a discuta de această dată detaliile noului acord comercial.

Cei mai mulți se așteaptă ca Uniunea să negocieze dur, să facă minime concesii Marii Britanii care și așa s-a bucurat de un statut privilegiat cât era în interiorul Uniunii, în agricultură, comerț sau economie. Ar fi culmea, deci, să obțină un nou statut de privilegiat în raport cu UE, de această dată însă din afara ei.

Nigel Farage a jubilat în Parlamentul European în ziua ratificării acordului: să nu ne mai spună nimeni cât avem voie să pescuim! Într – adevăr, cât a fost țară membră UE, Marea Britanie putea pescui și vinde pe teritoriul UE doar o anumită cotă de pește, regulă valabilă pentru toți ceilalți membri.

După finalizarea perioadei de tranziție, prevăzută pentru sfârșitul acestui an, britanicii vor putea pescui într-adevăr cât doresc. Dar pe ce piață vor vinde peștele? Accesul liber la marea piață a Uniunii, de peste 500 de milioane de locuitori, va fi condiționat de o taxă suplimentară care s-ar putea să-l facă necompetitiv în raport cu peștii prinși de olandezi, francezi sau de spanioli. În plus, peștele britanic va trebui să treacă de controale vamale.

Vor fi taxate toate produsele britanice la finalul perioadei de tranziție care se încheie la sfârșitul anului? Dacă nu vor obține un acord avantajos, nu doar peștele britanic, ci întreaga economie ar putea avea de suferit. Fostul premier, Gordon Brown, a explicat cât se poate de bine de ce industria auto britanică, de exemplu, ar putea fi lovită din plin de Brexit.

”Este un fapt fascinant, aproape năucitor, că fiecare maşină pe care o producem în Marea Britanie are 30.000 de componente – şi 15.000 din aceste piese vin în Marea Britanie din afara Marii Britanii. În total, 12.000 sau 80% din componentele auto importate în Marea Britanie au provenit din UE, anul trecut.

Aşadar, în fiecare zi, suficiente componente pentru a umple 1.100 de camioane ajung în porturile noastre – parte a unui lanţ de aprovizionare globală, unde componentele trec dus-întors între Marea Britanie şi Europa, şi unde chiar şi o întârziere vamală minoră poate fi masiv perturbatoare. Luăm ca exemplu Land Rover Discovery.

Piesele cheie – servodirecţia, injectorul de combustibil, blocul motor şi convertorul de cuplu – provin din Germania. Furtunurile sale de răcire şi modulul de control central vin pe mare din Cehia, galeria de evacuare din Ungaria. Sistemul său de protecţie prin cablare este din Franţa, iluminarea pe faţă şi amortizoarele sale din Polonia. Unităţile de control electronic vin prin România. (…)

Industria noastră auto, care depinde de componentele importate, este cel mai mare angajator-producător al nostru, cu 180.000 de angajaţi care lucrează direct în fabricile de automobile, şi în total 800.000 în lanţul de aprovizionare şi distribuţie şi vânzare cu amănuntul”, a avertizat fostul premier britanic într-un editorial publicat în septembrie 2019, în care sublinia că o ieșire fără acord a Marii Britanii ar putea falimenta industria auto.

Acord s-a produs, Marea Britanie beneficiază de o perioadă de tranziție până la sfârșitul acestui an, timp în care va beneficia de toate drepturile unui stat membru, inclusiv de libertatea de circulație a mărfurilor, de absența taxelor și controalelor vamale etc.

Dar cele 11 luni vor trece repede, iar întrebarea este dacă UE va face concesii mari Marii Britanii sau va dori să dea un exemplu că viața în afara regulilor europene are costuri atât de mari, încât orice ieșire se dovedește în final o afacere proastă, care scumpește viața cetățenilor și o transformă într-un mic infern. Nimeni nu știe, azi, de pildă, dacă accesul la școlile și universitățile britanice, altă mare sursă de venituri pentru UK, se va putea face la fel de ușor ca până acum, fără vize pentru elevi, studenți și părinții care-i însoțesc.

Înalții oficiali UE au transmis deja britanicilor, printre regrete și declarații de prietenie veșnică, avertismentul că nu pot privi Europa ca o simplă piață, în care pot reveni la o adică oricând dacă sunt iseți și perseverenți.

”Fără libera circulație a persoanelor, nu poate exista libera circulație a capitalurilor, a bunurilor și a serviciilor. În lipsa unor condiții de concurență echitabile în ceea ce privește mediul, piața muncii, impozitarea și ajutoarele de stat, nu se poate asigura un acces de cea mai mare calitate la piața unică. Dacă nu mai ești membru, nu te poți bucura în continuare de beneficiile pe care le aveai în calitate de membru”, scriu cei trei oameni – cheie din UE, președintele Parlamentului European, David Maria Sassoli, președintele Consiliului European, Charles Michel, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Acesta este mesajul cheie al celor trei transmis britanicilor de câteva zile încoace: nu veți putea face concurență neloială companiilor europene, va fi greu să intrați din nou pe marea piață UE și nu vom face rabat de la regulile noastre, din care voi ați ales singuri să ieșiți sperând că vă va fi mai bine ”într-o splendidă izolare” (von der Leyen).

Mulți sunt convinși că UE are obligația de a face tot ce-i stă în putință pentru a dovedi că nu există viață în afara ei, decât cu costuri economice uriașe, pe care tot populația le va plăti în final. Altfel, curentul eurosceptic se va extinde. Vor fi încurajate și alte țări să iasă, din moment ce nu vor exista consecințe dramatice.

Britancii speră însă că vor avea capacitatea să negocieze dur cu Uniunea Europeana, pentru că și viceversa este, păstrând proporțiile, valabilă. UK este la rândul ei o piață mare și bogată, de peste 66 de milioane de locuitori, cu un PIB de 2 230 miliarde, al nouălea ca mărime din lume. Și UE își dorește să vândă aici, nu doar invers.

Varianta unui compromis nu va avantaja însă pe termen lung Uniunea Europeană, care are nevoie acum ca de aer să demonstreze că modelul său federalist de funcționare este superior izolaționismului, că vechiul model al statelor-națiune este falimentar, fără nici o șansă de funcționare în umbra marelui imperiu.