COMENTARIU Crenguţa Nicolae: Când e vorba de schimbarea legii alegerilor, toţi mint

Ca să ne dăm seama cât de sincer se duc discuţiile despre angajarea de către PNL a răspunderii pentru alegerile în două tururi, lege dată cu cinci luni înainte de alegerile locale din iunie, ar trebui să ştim de unde vin argumentele partidelor şi ale susţinătorilor lor.

În iunie 2011, când a fost adoptată legea privind alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, motivaţia iniţiatorilor era că trebuie făcute economii la buget, în condiţiile crizei economice, şi că trebuie instituit un tratament uniform în modul de alegere a autorităţilor locale, întrucât cetăţenii îi alegeau atunci pe primari în două tururi, pe când pentru preşedinţii de consilii judeţene exista un singur tur. Legea a trecut fără probleme, deşi a avut parte şi de ceva critici pe motiv că scopul ei era legat de fapt de dorinţa preşedintelui Băsescu de a-i conserva în funcţii pe primarii PDL.

Modul de alegere a preşedinţilor de consilii judeţene era pe atunci invocat de PDL, principalul iniţiator, drept etalonul după care ar fi trebuit să se ia şi alegerea primarilor. Dar acelaşi PDL criticase puternic, în 2007, inovaţia introdusă la vremea aceea de guvernul Tăriceanu (PNL minoritar) de a include în legea uninominalului, prima oară după 1991, alegerea directă de către cetăţeni a preşedinţilor de consilii judeţene. PDL a susţinut atunci că nici măcar n-ar fi constituţională alegerea directă a şefilor de CJ, din moment ce aşa s-ar extinde lista autorităţilor locale alese: Vasile Blaga (actual europarlamentar PNL) zicea că e ca şi cum ai alege prin vot direct preşedinţii Camerei şi Senatului. Ceea ce supărase însă de fapt opoziţia era că inovaţia fusese iniţiată ca amendament de PSD, care urmărea să-şi promoveze baronii din teritoriu, şi însuşită de PNL fiindcă guvernul Tăriceanu avea nevoie de susţinere în Parlament.

La fel de interesant e şi momentul când guvernul Ponta (PSD) a schimbat din nou legea în 2015, renunţând exact la inovaţia pe care tot pesediştii o susţinuseră în 2007 şi reintroducând alegerea şefilor de CJ şi a viceprimarilor de către consilierii judeţeni şi locali. La dezbaterea din Cameră din mai 2015, Ioan Oltean (PNL) a replicat: „PNL a apreciat că alegerea primarilor din două tururi de scrutin şi a preşedintelui consiliului judeţean în acelaşi mod trebuie să constituie o realitate care s-a impus de-a lungul timpului (...) noi vom încerca să convingem astăzi plenul Camerei Deputaţilor despre necesitatea de a vota amendamentul nostru, acesta care se referă la alegerea primarilor din două tururi şi a preşedintelui de consiliu judeţean prin votul direct al cetăţenilor.” Amendamentul a fost prezentat chiar de Ludovic Orban. Pe atunci, PNL era în opoziţie, fiind în teorie mai avantajat de două tururi la pachet, şi pentru primari, şi pentru CJ, în timp ce PSD nu mai avea nevoie de complicaţii ca să-şi conserve puterea.

În iunie anul trecut, guvernul Dăncilă (PSD) a revenit prin OUG la alegerea prin vot direct a şefilor de CJ, mizând pe aceeaşi logică din 2007, anume promovarea baronilor din partid. Viorica Dăncilă avea nevoie de sprijinul lor în perspectiva candidaturii la preşedinţie, pe care partidul avea s-o anunţe o lună mai târziu. Nota de fundamentare a ordonanţei spunea însă, fireşte, că motivul revenirii la sistemul din 2007 este altul – necesitatea alegerii în mod uniform a tuturor autorităţilor locale (adică exact argumentul de mai sus al PDL din 2011, doar că etalonul era de data asta modul de alegere a primarilor). Aşa se face că acum PNL a lăsat baltă retorica din 2015 cu „votul direct al cetăţenilor”, decretând prin vocea preşedintelui Klaus Iohannis că ordonanţa guvernului Dăncilă a fost „total neinspirată”, pentru că legislaţia a prevăzut mereu până atunci vot indirect pentru şefii de CJ: „Aşa este cel mai corect: preşedintele consiliului judeţean, care nu este o persoană care reprezintă o comunitate, este un administrator în treburi ale judeţului, să fie ales dintre consilierii judeţeni.”

PNL a descoperit însă aşa de brusc că votul direct pentru care însuşi Orban pledase în 2015 nu mai e bun fiindcă vrea să-i dea jos pe toţi aleşii din teritoriu ai PSD (deputatul Florin Roman a explicat pe şleau că e împotrivă pentru că aşa s-a născut „generaţia de baroni puternici” ai PSD, exemplele lui fiind Mischie şi Arsene). Mai comic e că proaspătul dispreţ al PNL pentru votul direct al cetăţenilor în cazul şefilor de CJ se bate cap în cap cu o pledoarie intensă pentru două tururi la alegerea primarilor, făcută tocmai cu argumentul că două tururi sunt mai democratice decât unul singur, de vreme ce îi cheamă la vot pe cetăţeni de două ori în loc de o singură dată. „Este o modificare care dă mai multe opţiuni alegătorului şi nu mai puţine opţiuni”, a spus preşedintele Iohannis.

În realitate, partidele mari au folosit pe rând soluţia cu unul sau două tururi de scrutin, fie la locale, fie la parlamentare, nu din grijă de electorat, ci pur şi simplu ca să-şi consolideze puterea. În 2007, preşedintele Băsescu a încercat să impună pentru parlamentare votul uninominal în două tururi fiindcă voia să rezolve problema pe care n-o putuse rezolva când a presat pentru alegeri anticipate în 2005, anume neutralizarea partenerilor rebeli de coaliţie care aveau potenţialul de a şantaja PDL. Referendumul din 2007 însă a eşuat. În 2012, Victor Ponta şi Crin Antonescu (USL) au promovat o lege pentru scrutin uninominal într-un tur fiindcă voiau neutralizarea completă a opoziţiei, profitând că USL era pe val. Legea a căzut la CCR, inclusiv din cauza faptului că era adoptată cu mai puţin de un an înainte de alegerile din decembrie. Acum, PNL urmăreşte şi el neutralizarea completă a opoziţiei, dacă ne amintim de sloganul prezidenţial cu „o Românie fără PSD”.

Insistenţa de acum a puterii pe argumentul cu „opţiunile alegătorului” are un singur tâlc, iar el nu ţine de vreo preocupare pentru democraţie şi cetăţeni, aşa cum nici celelalte schimbări de legislaţie de mai sus nu ţineau, ci de soarta legii la CCR. Anume, PNL ştie că modificarea legii electorale cu mai puţin de un an înainte de un scrutin ar urma să fie respinsă de CCR, cu acelaşi argument preluat din Codul de bune practici al Comisiei de la Veneţia în materie electorală (2002) pe care l-a folosit de mai multe ori în deciziile sale pro sau contra unor texte de lege şi l-a integrat clar în jurisprudenţa sa, alături de Codul de bune practici pentru referendumuri. E vorba de recomandarea Comisiei ca în anul dinaintea alegerilor să nu se schimbe legislaţia electorală în trei elemente de bază: sistemul electoral, componenţa comisiilor electorale şi delimitarea circumscripţiilor.

Numai că, pe urmele unor declaraţii mai vechi făcute, între alţii, de fostul şef al Curţii, Augustin Zegrean, care sugera că ideea Comisiei de la Veneţia era doar să se împiedice „modificările rele”, în sensul îngrădirii drepturilor electorale, acum PNL încearcă să prezinte modificarea legii drept o extindere a drepturilor electorale, un progres al democraţiei. De aceea insistă preşedintele Iohannis acum cu acest argument: „Nu este o modificare în sensul restrângerii unor drepturi sau a unor oportunităţi. Dimpotrivă, se revine la alegerea în două tururi, aşa cum a fost până acum câţiva ani, o chestiune cerută insistent şi de partide de-a lungul anilor, dar şi de cetăţeni. Şi, în acest sens, am verificat cu specialiştii din Administraţia Prezidenţială – nu, nu contravine niciunei norme.”

Dar nici în textele Comisiei, nici în evaluările ei asupra unor proiecte de legi electorale din diverse ţări, nici în jurisprudenţa CCR nu există distincţia dintre modificări bune şi rele. Codul de bune practici electorale al Comisiei se referă doar la introducerea în anul dinaintea alegerilor a unor modificări, bune sau rele, privind cele trei elemente de bază menţionate mai sus, cu scopul de a-i servi partidului aflat la putere: „Trebuie să se aibă grijă să fie evitată nu doar manipularea în avantajul partidului la putere, ci şi simpla aparenţă a unei manipulări. Nu schimbarea sistemelor de vot este un lucru rău, ci schimbarea frecventă sau cu un an înainte de alegeri. Chiar atunci când nu se intenţionează nicio manipulare, schimbările vor apărea ca fiind dictate de interese politice imediate de partid.”

Juriştii de la Cotroceni ştiu asta, întrucât, atunci când preşedintele Iohannis a contestat la Curte OUG 45/2014 pentru alegerea preşedintelui, ei au invocat exact această recomandare a Comisiei, ca argument în sine, nu corelat în vreun fel cu opinia lor că unele modificări aduse de lege ar fi rele. La rândul ei, CCR a respins acest argument din sesizarea preşedintelui nu arătând că modificările aduse de lege ar fi fost bune, ci explicând că ele nu se refereau la cele trei elemente care ar trebui să rămână neschimbate în anul preelectoral – sistemul de vot, componenţa comisiilor şi circumscripţiile.

Trecerea de la un tur de scrutin la două înseamnă însă o schimbare a sistemului electoral. Iar dacă tot insistă PNL să echivaleze mecanic ideea de „modificări bune” cu extinderea drepturilor electorale, poate a uitat că legea pentru care guvernul Orban şi-a asumat răspunderea chiar include o restrângere de drepturi – nu mai pot vota cei care au reşedinţa sau domiciliul în localitate de mai puţin de 60 de zile.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Taguri: alegeri, iohannis, legi