Politicieni și ONG-iști, angajați-vă brutari în Secuime

Cazul celor doi brutari din Sri Lanka angajați la Ditrău a stârnit polemici și în presa din Ungaria, care citează presa de limbă maghiară din România pentru a arăta ce se întâmplă cu cei doi imigranți ajunși în Ținutul Secuiesc.

Publicația Maszlo de la Cluj-Napoca scrie că preotul din Ditrău încearcă să mobilizeze comunitatea împotriva celor doi srilankezi, vorbind despre greutățile pe care secuii le-au îndurat și vor fi obligați să le îndure. Srilankezii nu sunt musulmani – unul este budhist, iar altul catolic. Preotul din Ditrău este ajutat în demersul său de a-i alunga pe cei doi din comuna de Csaba Bojte, un călugar franciscan care altfel a înființat Fundația Sfântului Francisc din Deva, care se ocupă de peste 2.000 de copii orfani. El este convins că preotul din Ditrău reprezintă comunitatea, care nu poate fi obligată să accepte ca doi srilankezi să trăiască printre ei.

Publicația Azonnali de la Budapesta vine cu două articole de opinie despre cazul Ditrău. Azzonali a fost înființată de un deputat liberal de la Budapesta, Peter Ungar. Cele două articole publicate au însă viziuni diferite asupra cazului din secuime.

De ce naționalismul secuiesc nu are succes

”De ce naționalismul scoțian este mai de succes decât cel secuiesc?”. Așa se intitulează primul articol, care  îi aparține lui Peter Techet, un conservator moderat care a scris o vreme în publicațiile apropiate regimului Viktor Orban. Techet își amintește de un interviu cu Christian Allard, deputat european din partea Partidului Național Scoțian, partidul care a inițiata referedumul pentru secesiunea Scoției. Allard este cetățean francez. Trăiește în Scoția din 1984, este căsătorit cu o scoțiancă și are trei copii și patru nepoți. A devenit un scoțian. Asta e ceva ce nu se poate întâmpla în Europa Centrala și de Est ”etno-naționalistă”, scrie Techet. El amintește de situația deputatului ungar Olivio Kocsis-Cake, născut în Ungaria, a cărui limba maternă este maghiara, dar care nu este considerat ungur pentru că tatăl său este din Guineea-Bissau. Techet mai amintește că un politician maghiar a declarat că Kocsis-Cake ”nu poate înțelege durerea Trianonului”. La fel stau lucrurile și cu campionii unguri la patinaj viteză, doi frați pe jumătate unguri și pe jumătate chinezi: ungurii nu-i consideră de-ai lor, scrie Techet.

Cât despre srilankezii de al Ditrău, Techet spune: ”Ei nu vor să le ia pâinea secuilor, vor să le facă pâine”. Poate că, dacă ar fi lăsați să rămână, după câțiva zeci de ani vor deveni parte a comunității. Însă ”naționalismul secuiesc nu este incluziv și progresist”, iar secuii au o ”gândire tribală”. ”Asemenea naționalism etnic nu poate avea trecere în societatea românească și nici nu le poate crea imaginea pozitivă de care mișcările separatiste vest-europene se bucură în ochii stângii europene”.

Ce e mai important: sloganurile sau viața comunității?

Al doilea articol este publicat de Elod Gellert Gergely, originar din Transilvania. Viziunea lui este diferită, articolul se intitulează ”Lăsați-i pe politicienii pro-migrație să se angajeze brutari în Ținutul Secuiesc”. Gergely consideră că la Ditrău ”este o problemă”. ”Ținutul Secuiesc este o comunitate închisă, dar tolerantă”, unde deseori se întâmplă ca până și cineva venit dintr-o comunitate vecină să rămână un străin toată viața. Secuii pot face excepții, însă niciodată nu vor tolera migrația în masă, asta din cauza experiențelor din trecut, scrie Gergely. Ei nu sunt xenofobi sau rasiști, însă trebuie să se teamă de cei doi srilankezi, pentru că nu peste multă vreme, după ei ar putea veni încă un srilankez și patru nepalezi care să se angajeze la Ditrău, după cum a sugerat patronul brutăriei, totul cât se poate de legal, scrie Gergely.

Gergely scrie că patronii brutăriei angajează nepalezi pentru că îi pot plăti cu salarii foarte mici, asta în timp ce 30% din populația activă a României lucrează în străinătate. Politicienii români se bucură că românii plecați din țară trimit acasa 3 miliarde de euro pe an. Ei preferă să îi înlocuiască pe concetățenii lor plecați cu imigranți, în loc să creeze condiții pentru reîntoarecerea compatrioților acasă, scrie Gergely.

În loc să-i disprețuim pe oamenii din Ditrau, ar trebui să le înțelegem necazurile, concluzionează Gergely.

În Ținutul Secuiesc, scrie Gergely, avem de-a face cu un capitalism sălbatic, cu patroni care fac profit de 25%, au mașini de lux și câte trei case. O pâine costă aici cât și la Budapesta, însă un salariu de 350 de euro este considerat unul bun. Ideea este că, dacă oamenii noștri nu vor să facă produse pe care tot ei să le cumpere la prețuri europene în timp ce câștigă salarii africane, atunci vom aduce muncitori africani care vor crede că sunt bine plătiți, scrie Gergely.

Gergely le pune o întrebare activiștilor pro-migrație: ”Dacă, în numele protecției mediului, ni se spune să nu cumpărăm produse transportate din celălalt capăt al lumii și să le cumpărăm pe cele făcute la noi, atunci de ce am considera că e normal să importăm brutari din Asia, spre exemplu? Politicienii ar trebui să se gândescă ce este mai important: sloganurile sau oamenii care trăiesc în acea comunitate…”

”Discrepanțele salariale sunt mari în UE și sunt o problemă delicată, iar în România cei din sectorul public câștigă cu mult peste cei din sectorul privat. De aceea avem politicieni, pentru a găsi soluții. Dacă ei nu găsesc altă soluție decât să aducă forță de muncă ieftină din țările subdezvoltate din alte părți ale lumii, atunci ar trebui să-și aleagă ei înșiși o altă slujbă: să fie brutari, de exemplu! E o mare cerere pe piață…”, scrie Gergely.

”O firmă nu reușește să găsească șapte brutari într-o Uniune Europeană cu 512 milioane de locuitori. Dragi politicieni, dacă nu sunteți în stare să creați condiții pentru întoarcerea acasă milioanelor de alegători plecați în străinătate, varianta pentru următorul vostru loc de munca este garantată!”, încheie Gergely.