Oglinda fărădelegii

ICCJ a contestat la Curtea Constituțională forma revizuită a legii privind pensiile speciale, apărând drepturile magistraților, sub aspectul încălcării independenței justiției și a discriminării. S-ar putea constata că situația din justiție, ajunsă la o cotă de încredere publică de 30%, evaluare probabil sub acest indiciu sociologic, a generat acesstă manevră parlamentară, deocamdată în stadiu manipulatoriu.

ICCJ, din primele pronunțări asupra acestei revizuiri, arată grava perturbare a percepției legalității și a funcționarii bugetului public, situație care pare exponențial instaurată în România. Fără a pune în discuție o nouă funcționare a justiției, ICCJ se alătură în formă solidară continuitații abuzului. Statul paralel a căpătat expresie și prin pensiile speciale, practic prin punerea unui abuz legislativ în centrul funcționării statului. Astăzi, magistrații care au avut la dispoziție bunul plac și lipsa reală a unei legislații privind încălcarea legii, se văd lipsiți de drepturi dobândite, care nu tocmai asta nu sunt. Încălcarea principiului contributivității în rezervarea unor beneficii transformă România într-un stat cu dublu regim de funcționare, identic unei dictaturi în forme calificate.

Consecința acestei situații se răsfrânge în constituirea unui grupuri infracționale sub coordonarea clasei politice și chiar a sistemul infracțional curent. Pensiile speciale pun în paranteză legalitatea și aspectul neconstituțional pe care îl ilustrează.

ICCJ vrea să susțină drepturi care nu fac parte din ordinea actuală de drept, caracteristice unui stat aflat sub ocupație. Ceea ce înțeleg magistrații prin discriminare e de dorit să fie punctul mortal al contestației acestei legi revizuite, Curtea Constitutională având obligația să constate întreaga raportare a discriminării posibilă numai prin păstrarea unui cadru ilegal în discutarea cauzei. Intrarea în discuție publică și juridică a pensiilor speciale relevează anularea unui vast teritoriu de consolidare neîntreruptă a falsificării democrației. Prin anularea întregii monstruozități legislative, Curtea Constituțională se vede implicată în începutul sfârșitului unei afaceri prin care clasa politică infracțională a încercat cândva o punte între ea și puterea judecatorească.

Mai mult, nici clasa politică și nici Curtea Constituțională nu mai pot perpetua situația actuală a pensiilor speciale. Nici varianta perfidă a impozitării acestora, în fapt o formă de legitimare, nu poate fi o soluție. Practic, deschiderea subiectului pune capăt unui nelegalitați care s-a instalat de mai mul de un deceniu în România. Soluționarea acestei cauze oferă posibilitatea mediilor profesionale să se alinieze legii, indiferent de frustrările induse de anularea acestor fraudări ale bugetului național.