IAC vs AIPAC. Război mocnit între lobby-urile evreieşti din America

Trump şi-a asigurat susţinerea entuziastă a IAC şi a evangheliştilor americani, pentru al doilea mandat.

AIC (Israeli-American Council) şi AIPAC (American Israel Public Affairs Committee), exprimând aceleaşi valori, aceeaşi misiune şi acelaşi bipartizanat politic (şi cu dreapta Republicană, şi cu stânga Democrată) sunt în relaţii civilizate, dar deloc călduroase. Mai ales de când ambiţia magnatului Sheldon Adelson a pompat în AIC multe milioane de dolari, asigurându-i o solidă dezvoltare regională, la concurenţă cu vechiul şi încă puternicul AIPAC.

Dacă sprijinul (necondiţionat în AIC) pentru preşedintele Trump le uneşte, criza politică din Israel le oferă celor două organizaţii un puternic motiv de confruntare.

AIPAC nu se mai află demult în admiraţia lui Netanyahu şi l-ar susţine pe co-liderul Alb Albaştrilor, Benny Gantz. De altfel, în ultimii ani, în relaţia cu premierul de la Ierusalim n-a mai existat iubire, ci exclusiv beneficii reciproce, mai puţin faptul că Bibi le-a subţiat mult simpatia Democraţilor. Editorialistul israelian Anshel Pfeffer rezumă perfect situaţia: AIPAC îi oferă lui Bibi un pretext de a se deplasa la Washington, iar Bibi le livrează în schimb cel mai bun discurs de o jumătate de oră pe care retorica politică îl poate produce.

De altfel, în urmă cu doi ani, prim ministrul Netanyahu se confesa unuia dintre consilierii săi, mărturisind că ar putea renunţa oricând la sprijinul AIPAC, câtă vreme are sprijinul puternic al evangheliştilor americani. N-a adăugat şi sprijinul IAC, al prietenului şi sponsorului său Sheldon Adelson, Regele Cazinourilor din Las Vegas, care – pe lângă altele – i-a oferit o trompetă de aur, cotidianul Israel Hayom.

În Israel Hayom am citit relatarea superentuziastă despre Summitul IAC din 7 decembrie, desfăşurat în Florida, pe care Preşedintele l-a onorat cu prezenţa şi cu un speech care i-a ridicat în picioare pe cei 4200 de membri ai organizaţiei adunaţi în sală.

Donald Trump, care suspectează AIPAC că nu i-ar fi orbeşte loial, cum îşi doreşte de la orice partener (ceea ce e adevărat, membrii acestuia păstrându-şi gândirea critică), are tot interesul să măgulească IAC-ul marelui său sponsor Adelson.

Ovaţionat ca o “binecuvântare pentru Israel”, liderul de la Casa Albă a început prin a-şi înşira meritele incontestabile: mutarea ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, recunoaşterea suveranităţii Israelului asupra Înălţimilor Golan, decizia de a ieşi unilateral din Acordul nuclear cu Iranul, declararea ca legale a coloniilor din Cisiordania.

Ca să câştige al doilea mandat, Donald Trump nu s-ar da în lături să aţâte războiul IAC-AIPAC, bazându-se pe susţinerea IAC (s-a scandat în repetate rânduri “Încă patru ani!”), pe sponsorizarea lui Sheldon Adelson şi, deloc în ultimul rând, pe fanatismul evangheliştilor americani pentru Statul Israel.