Cum s-au pierdut trupurile soţilor Ceauşescu după execuţie. Colonelul care i-a executat: „Regret, dar nu înseamnă că n-aş face acelaşi lucru“

La 30 de ani de la execuţia soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, în ziua de Crăciun a anului 1989, ofiţerul care la acel moment a condus plutonul de execuţie, astăzi colonel în rezervă, a făcut mărturisiri uluitoare într-o emisiune TV.

Colonelul în rezervă Ionel Boeru a povestit duminică-seara, 8 decembrie 2019, la Antena 3, cum s-au derulat evenimentele din decembrie 1989 care au dus la execuţia cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu. Militarul a povestit cum a ajuns să conducă acel pluton de execuţie şi cum i-a selectat pe ceilalţi doi ofiţeri care au tras. De asemenea, a dezvăluit că generalul Victor Atanasie Stănculescu îi spusese încă dinainte ca aşa-zisul proces de judecată să aibă loc că cei doi soţi Ceauşescu urmează să fie executaţi şi că militarii paraşutişti veniţi de la unitatea militară din Boteni vor fi cei care o vor face.

„Aş face acelaşi lucru pe care l-am făcut şi-atunci, absolut acelaşi lucru. Am procedat foarte corect. Regret, dar nu înseamnă că n-aş face acelaşi lucru. Regret că am luat viaţa a două fiinţe umane, atât. Fiinţe umane, nu soţilor Ceauşescu“, a spus col. (r) Ionel Boeru, explicând că la acel moment a trăit clipe de o încordare extraordinară şi că s-a temut enorm pentru viaţa sa.

Colonelul a reluat traseul parcurs de cuplul dictatorial în ziua de 22 decembrie, de la momentul fugii cu elicopterul de la marele miting organizat în Bucureşti, surprins de camerele video, până când aceştia au ajuns în unitatea militară de la Târgovişte.

„Eram în concediu în noaptea de 16/17 decembrie când am primit telegrama prin care eram anunţat că s-a dat alarma de luptă parţială «Radu cel Frumos». Aceasta presupunea ca eu să mă-ntorc la unitate de urgenţă. Eu eram, în perioada respectivă, în concediu la părinţi, în judeţul Bacău. A doua zi, în jur de ora 16.00, am ajuns în Bucureşti, în Gara de Nord, tren aveam dimineaţa la 8.00, n-aveam cum să plec mai devreme de unde locuiam eu. Aflasem că se-ntâmplase ceva la Timişoara, de la bunicul meu. Pe tren am venit cu un consătean care era căpitan de pompieri şi care mi-a zis şi el că este ceva la Timişoara, dar nici el nu ştia despre ce este vorba. În Gara de Nord m-am întâlnit cu unul din colegii mei cercetaşi, care făcea paraşutări la noi, la Boteni, şi acesta mi-a zis ce caut acolo - «Fugi la unitate, că treaba e urâtă». - Şi pe drum mi-a spus că la Timişoara se-ntâmplă lucruri nu prea…ׅ“, a povestit Boeru.

În unitatea din Târgovişte în care se aflau soţii Ceauşescu, prinşi în 22 decembrie, duşi la Securitatea din Târgovişte şi, de acolo, în unitatea militară, Boeru a ajuns chiar în ziua de Crăciun, stabilită pentru proces şi execuţie. A aflat ce rol avea să joace de-abia în momentul în care a coborât din elicopter şi a ajuns în unitatea militară, totul fiindu-i dezvăluit de către generalul Atanasie Stănculescu.

„Am aflat înaintea procesului că după proces aceşti oameni vor fi executaţi. Mi-a spus că are nevoie să fac plutonul de execuţie. Atunci cei doi care îl păzeau (n.r. - doi dintre ofiţerii care îl însoţeau pe Boeru au fost anterior desemnaţi să-l păzească pe Stănculescu) s-au oferit. Am fost obligat să fiu al treilea. Ni s-a spus cum va avea loc execuţia. Să tragem de la şold câte un încărcător în cei doi“, a povestit la Antena 3 cel care avea să execute ordinul. În tot acest timp a trăit cu teama că va fi, la rândul său, executat.

Colonelul Ionel Boeru este cel care a condus plutonul de execuţie FOTO: www.antena3.ro

„Tot timpul m-am gândit că am familie şi trebuie să supravieţuiesc. Era tensiune mare în sufletul meu. Pericolul eram eu, să nu pot să fiu în stare să execut sentinţa. Eram sigur că dacă nu o vom face, vom fi împuşcaţi. Am aflat ulterior că mai era un pluton de execuţie făcut în caz că noi nu reuşeam”, a povestit colonelul.

Multe dintre detaliile date de militar au fost făcute publice de-a lungul anilor. Soţii Ceauşescu au fost văzuţi de un doctor înainte de a începe, efectiv, procesul. Lui Nicolae Ceauşescu nu i s-ar fi administrat, timp de trei zile, cât s-a aflat în unitate, medicamentele pentru diabet, acest lucru întâmplându-se chiar în momentul în care au rostit sentinţa. Şeful statului a refuzat ostentativ, atunci, să le accepte.

„El a crezut tot timpul că e un bluf“

Militarii care urmau să-i execute au primit ordinul de a se purta politicos cu cei doi, ceea ce, a spus colonelul Boeru, s-a şi întâmplat. „Până n-a primit sentinţa, el a crezut tot timpul că este un bluf, tot timpul a crezut treaba asta“, a mai spus Boeru.

Acesta a dezvăluit şi amănunte legate de starea celor doi. „El mirosea a proaspăt bărbierit, cu toate că nu era. Ea, în schimb, mirosea a cerşetor, a femeie care făcuse pe ea, mirosea urât. Am dus-o şi pe ea la vizita medicală. Nu a vrut să facă nimic, de fapt tot timpul ea a fost cu gura mare şi foarte-foarte agitată“, a mai spus colonelul, dezvăluind, de asemenea, că avea ordin ca pe soţii Ceauşescu să-i împuşte, la nevoie. „Am primit ordinul, în caz că se întâmplă ceva afară, dacă încearcă cineva să-i ia, să-i împuşc, indiferent de victimele colaterale“, a mai spus Boeru.

„Au dormit într-un pat de militar, îmbrăţişaţi. Se iubeau foarte mult“

În scurtele momente în care militarii au putut vorbi cu cei doi, soţii Ceauşescu au apucat, după pronunţarea sentinţei, să spună că vor să fie executaţi împreună, nu separat, aşa cum se hotărâse. Şi li s-a respectat dorinţa, fiind ultima înainte de execuţie, a mai spus Boeru.

„Au dormit într-un singur pat de militar, îmbrăţişaţi. Se iubeau foarte mult. A fost anunţată sentinţa şi ei au spus că vor să moară împreună. S-a aprobat să fie executaţi împreună. Atunci au intrat subofiţerii mei, i-au legat la mâini. Eu şi cu un militar l-am dus pe el spre locul de execuţie. Pe drum l-am simţit că i s-au înmuiat picioarele, recunosc, l-am susţinut. Când a văzut militarii mulţi şi civilii care erau în unitate a strigat «Trăiască România socialistă!» şi a cântat primele versuri din «Internaţionala». L-am dus la zid. Ea a avut un conflict cu un militar. El i-a zis «Leano, până aici ţi-a fost» şi ea l-a înjurat. I-am ajutat să moară demni. M-am întors cu cei doi, am făcut şase paşi şi am ordonat foc. De la şold am tras trei serii. Primul a picat el şi apoi ea s-a dus în stânga şi a picat cu tâmpla dreaptă de beton. După ce am tras eu, a tras următorul militar un singur cartuş. Când s-a terminat execuţia, a tras şi celălalt o rafală. În schimb, soldatul care a avut conflict cu Elena Ceauşescu a tras şi el în cele două cadavre. Şi s-a mai tras şi de pe transportor din apropiere, lucru despre care mulţi zic că nu e adevărat”, a povestit Boeru.

Acela a fost momentul în care cel care conducea plutonul a crezut că va fi, la rândul său, executat, aşa că s-ar fi întors către locul din care se trăgea şi ar fi spus „Pentru prietenul meu care a murit al televiziune şi pentru morţii de la Timişoara“. A fost, în schimb, asigurat că nu i se va întâmpla nimic.

Trupurile, uitate pe un stadion secundar de la Ghencea

Misiunea militarilor paraşutişti, de altfel, nu se încheiase odată cu execuţia. Aceştia aveau să urce trupurile celor doi, învelite în foi de cort, în elicopter, pentru a le transporta la Bucureşti, la Medicina Legală. În acelaşi elicopter mai erau şi generalul Stănculescu, dar şi Gelu Voican Voiculescu, cel care, în spirit de glumă, ar fi spus la un moment dat: „Dacă era nevoie de popă, o făceam eu pe popa“. Unul dintre colegii lui Ionel Boeru, pentru că nu mai avea loc, a fost obligat să stea chiar pe trupul lui Ceauşescu, a mai spus militarul care i-a executat.

Cele întâmplate, însă, pe stadionul de pe care preluaseră de dimineaţă completul de judecată aveau să întreacă orice închipuire. Este momentul în care trupurile celor doi sunt, practic, pierdute şi căutate toată noaptea. „La Ghencea am primit ordin să aştept salvarea şi să predau coletele. Gaţu (n.r. - fostul handbalist Cristian Gaţu) organizase Crăciunul şi îi invitase la masă pe toţi. Au intrat acolo şi au uitat de noi. A început să se însereze şi unul dintre piloţi mi-a spus că are probleme cu unul dintre elicoptere şi vine noaptea. Am făcut semn la nişte militari cu care vorbisem şi a venit un ofiţer şi i-am zis că vine o salvare către care să predea coletele. Am lăsat cadavrele acolo şi am plecat în unitate. Ofiţerul nu ştia ce păzeşte, ştia că sunt două colete. Le-am lăsat în interiorul stadionului, lângă o margine. Culmea e că n-a venit nicio salvare, a venit un transportor blindat. Am aflat de la ofiţerul respectiv. Ofiţerul, când a văzut că vine transportorul, a plecat la unitate. Cei cu transportorul au căutat şi n-au găsit coletele. Era întuneric, erau învelite în verde. Le-a găsit Stănculescu a doua zi. Eu, când am ajuns în unitate, ei aflaseră deja ce se întâmplase. (…) Adormisem. La 12 noaptea vine comandantul garnizoanei şi mă trezeşte să merg la telefon. Era Mugurel Florescu, m-a făcut în toate felurile şi mi-a zis să mă prezint la Bucureşti de dimineaţă. Nu m-am dus, s-a dus un pilot şi un maistru. Dar până au ajuns ei, au găsit cadavrele. Şi tot atunci s-a tras asupra transportorului din Ministerul Apărării. Stănculescu a fost rănit la mână şi un căpitan a fost rănit destul de grav şi a fost internat (...). Cadavrele Ceauşeştilor au fost duse la IML, la Spitalul Militar”, a povestit în continuare Ionel Boeru.

Boeru a mai spus că viaţa sa a fost influenţată decisiv de momentele trăite. La ani după aceea, a survenit divorţul lui Ionel Boeru de mama celor două fete pe care le avea la Revoluţie, unul dintre motive fiind şi faptul că i-a executat pe soţii Ceauşescu, a mai spus Boeru. Bunicul militarului, preot, care a aflat că nepotul său a apăsat pe trăgaci, numele său apărând, la acel moment, chiar în ziarele vremii, l-a asigurat, în martie 1990, că a luat păcatele asupra sa, deşi Ionel Boeru s-a declarat agnostic. Ceva, în schimb, se întâmplă în fiecare decembrie, a susţinut Boeru, de fiecare dată când este nevoit să rememoreze evenimentele trăite şi este căutat pentru interviuri. „Poate că avem şi noi acel sindrom (n.r. - sindromul specific militarilor care luptă în teatrele de război), nu ştiu. Atunci m-au rugat să mă vadă un medic, dar n-am vrut, am trecut singur peste“, a mai spus Ionel Boeru.