O carte pe zi: "Trei luni în Pocuţia", de Ion Giurcă

Timp de trei luni (23 mai-24 august 1919), Divizia 8 Infanterie, comandată de generalul Iacob Zadik, eliberatorul Bucovinei în toamna lui 1918, împreună cu unităţi poloneze, a contracarat orice posibilitate de legătură între trupele bolşevice aflate în subordinea Petrogradului, Kievului, Budapestei.

Colonel în rezervă, profesor universitar, doctor în Ştiinţe militare, specializarea Istorie militară, Ion Giurcă, născut în judeţul Botoşani, este autor şi coautor a 14 cărţi, peste 200 studii publicate în lucrări elaborate cu ocazia unor maniferstări ştiinţifice cu participare internă şi internaţională, în reviste de specialitate. Cea mai recentă carte este cea de faţă despre acţiuni foarte puţin cunoscute publicului larg.

Pocuţia este teritoriul situat la nord de teritoriul Moldovei medievale, disputat între regii Poloniei şi domnitorii de la Suceava, intrat în componenţa Imperiului Habsburgic în 1772, şi devenit spaţiu de confruntare politică şi militară între Ucraina şi Polonia în anul 1919. Ameninţată de trupele ucrainene, bolşevizate sau nu, România a răspuns solicitării guvernului de la Varşovia pentru ocuparea sudului Galiţiei şi realizarea joncţiunii între trupele române şi cele poloneze la est de Carpaţii Păduroşi.

Dicţionarele precizează că intervenţia Armatei României în Pocuţia în 1919 a avut loc la începutul anului 1919 ca urmare a alianţelor încheiate între România şi Polonia, Armata Română ocupând colţul de sud-est al fostei provincii austro-ungare, Galiţia şi Lodomeria. În perioada interbelică, România era principalul aliat al Poloniei în Europa de Est. Ambele naţiuni s-au angajat să respecte mai multe tratate şi istoria acestei alianţe datează de la sfârşitul Primului Război Mondial şi Tratatul de la Versailles. Cu toate acestea, pentru a coopera în mod activ, guvernele de la Bucureşti şi Varşovia au subliniat necesitatea de a avea o frontieră comună. Discuţii despre această frontieră au început la Paris la începutul anului 1919 şi au continuat în următoarele luni. Propunerea de ocupare a fost avansată de către guvernul român condus de Ion I.C. Brătianu la 8 mai 1919. Brătianu a sugerat acest lucru ca pe un mijloc de a separa Cehoslovacia şi Ungaria de influenţa sovietică, consolidând astfel poziţia României Mari şi a celei de-a Doua Republici Poloneze, precum şi pentru a ajuta statul polonez să intre în contact cu aliatul său român. Propunerea a fost acceptată de către liderul polonez, mareşalul Józef Piłsudski.

Scriu editorii cărţii colonelului Ion Giurcă: „Timp de trei luni, între 23 mai şi 24 august 1919, Divizia 8 Infanterie, comandată de generalul Iacob Zadik, eliberatorul Bucovinei în toamna anului 1918, împreună cu unităţi poloneze, a contracarat orice posibilitate de legătură între trupele bolşevice aflate în subordinea Petrogradului, Kievului şi Budapestei, asigurându-se astfel libertate de acţiune pentru armata română în Ungaria în vara anului 1919. Pocuţia s-a aflat sub administraţie civilă, controlată de către un comandament român, teritoriul fiind evacuat în a doua jumătate a lunii august, conform înţelegerii între guvernele de la Bucureşti şi Varşovia şi documentelor aprobate de către comanda armatei române şi cea a armatei poloneze.”

O carte cu o mulţime de anexe interesante (aproape o sută de pagii) care lămuresc subiectul.

Ion Giurcă – "Trei luni în Pocuţia. Acţiuni ale Diviziei 8 Infanterie, 23 mai – 24 august 1919". Editura Militară. 412 pag.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!