AFP: Durere şi puţine speranţe la procesul Revoluţiei române din 1989

Câteva sute de români au asistat vineri la deschiderea procesului crimelor comise în timpul Revoluţiei din 1989, cu toate că se îndoiesc de faptul că se va face lumină, la 30 de ani de la insurecţia împotriva regimului comunist, relatează AFP.

”Vom afla adevărul despre evenimente? Poate peste 30 de ani, când vom fi toţi morţi”, consideră Gheorghe Preda, în vârstă de 62 de ani. Acest bărbat în cărucior cu rotile şi-a pierdut un ochi la 23 decembrie 1989, la Craiova (sud), când a ieşit să facă cumpărături de Crăciun.

El nu ştie în continuare cine a deschis focul asupra unor pietoni, după ce dictatorul comunist Nicoae Ceauşescu a fost arestat cu o zi mai înainte.

La Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie (ICCJ) de la Bucureşti, supravieţuitori şi rude ale victimelor au venit la o audiere preliminară a unui proces istoric pentru societatea românească.

Principalul acuzat - fostul preşedinte Ion Iliescu - este judecat de ”crime împotriva umanităţii”.

Absent la prima audiere, această figură a politicii româneşti în prezent în vârstă de 89 de ani, urmează să răspundă de moartea a 862 de persoane, victime ale unor ”tiruri haotice” soldate de asemenea cu 2.150 de răniţi de la 22 la 31 decembrie.

Până la 22 decembrie, din ordinul lui Ceauşescu au tras armata şi forţele de ordine asupra mulţimii.

Însă, majoritatea victimelor - peste 900 - au căzut după căderea dictatorului.

Ion Iliescu - un fost ministru al Tineretului al lui Ceauşescu - a preluat atunci conducerea unui Front al Salvării Naţionale (FSN). Potrivit parchetului, fostul aparatcik a orchestrat o ”vastă operaţiune de diversiune şi dezinformare”, cu scopul de a ”obţine o legitimitate în ochii poporului”.

Ales primul preşedinte al României democratice (1990-1996) şi reales (2000-2004), Iliescu respinge aceste acuzaţii.

30 DE ANI DE ”UMILIRI”

Între cele aproximativ 5.000 de părţi civile în proces, Monica, în vârstă de 53 de ani, a venit însoţită de fiul său, în memoria soţului său ucis la 23 decembrie în faţa sediului Ministerului Apărării.

Aurel Dumitru se declară revoltat de rătăcirile justiţiei române în 30 de ani ”umiliri” ale victimelor. ”Singura mea speranţă este să înceapă o nouă revoluţie”, declară acest bărbat în vârstă de 60 de ani, rănit de 12 gloanţe în timp ce se afla la volanul Daciei sale, în noaptea de 22 spre 23 decembrie.

Elena Băncilă, în vârstă de 75 de ani, a venit şi ea devreme la Înalta Curte. Fiul său, Bogdan, a plecat să manifesteze la 22 decembrie împotriva regimului comunist. El a fost ucis prin împuşcare în faţa sediului televiziunii publice din Bucureşti, ”atacat de terorişti”, porivit versiunii autorităţilor de la acea vreme.

În total, 72 de persoane au fost ucise în locul respectiv.

Scopul era ”să se semene teroarea, românii să fie ţinuţi închişi acasă, pentru ca Iliescu să se instaleze la conducerea ţării”, dă asigurări Băncilă.

În acest proces, care urmează să dureze luni de zile, un fost viceministru, Gelu Voican-Voiculescu, şi fostul comandant al Aviaţiei Militare Iosif Rus sunt inculpaţi, de asemenea, de ”crime împotriva umanităţii”.

Potrivit istoricului Mădălin Hodor, Securitatea - poliţia politică comunistă - şi armata, care se fac vinovate de reprimarea dinainte de 22 decembrie, au jucat, de asemenea, un rol în crimele din zilele următoare.

ASCUNDEREA ADEVĂRULUI

”Prezenţa în posturi de rang înalt a unor persoane al căror interes era să ascundă adevărul a deturnat ancheta şi a înârziat procesul”, apreciază Marius Mioc, un insurgent din 1989 activ încă de la primele momente ale revoltei anticomuniste.

România a fost ultima ţară, între foştii sateliţi sovoietici, care a răsturnat regimul comunist.

Revolta a izbucnit la 16 decembrie 1989, la Timişoara, după care a cuprins Bucureştiul la 21 decembrie.

Nicolae Ceauşescu şi soţia sa Elena au fugit a doua zi, dar şi au fost prinşi, judecaţi sumar şi apoi executaţi la 25 decembrie.

Nicoleta Giurcanu povesteşte că a petrecut ani pentru a ”reconstrui puzzle-ul” experienţei traumatizante pe care a trăit-o în 1989, ”bătută şi umilită” la sediul miliţiei comuniste, iar apoi în închisoare. Ea avea 14 ani.

”Vreau să-l văd pe Iliescu în închisoare măcar o zi”, declară ea azi.