De ce i-ar interesa pe turiști o astfel de latură a Bucureștiului?

Cultura underground bucureșteană nu este cu nimic mai prejos de cultura underground a altor capitale europene. În Bruxelles, Berlin, Helsinki, Madrid, Paris, Londra, Lisabona și alte capitale europene, găsim elemente din cultura underground la fiecare pas. Fie că vorbim despre sutele de metri de stații de tren pictate din Helsinki, ori de spectacolul din fiecare seară de street dans din centrul Lisabonei, în Europa, cultura urbană este la mare căutare.

Și de ce n-ar fi? În fond, arta practicată de omul simplu ne atrage prin proximitate, prin modul în care ne simțim apropiați și conectați cu artistul, un om de rând cu un talent ascuns. În țări precum Franța, Spania, Italia, vedem la orice pas artiști care pictează cu spray și diferite instrumente, vedem caricaturiști și street art performenceri, gata să anime atmosfera oricând. În Stanford, în fața mall-ului, se află un spațiu liber semiînconjurat de scări, „o scenă”, așa cum ar numi-o artiștii de stradă care își fac veacul aici. Sunt tineri care dansează street dance pe beaturi de muzică underground, lângă o boxă imensă făcând deliciul trecătorilor grăbiți, care se opresc pentru o clipă să aprecieze frumosul.

Sunt artiști care fac concursuri de beatbox în cerc, sau formații întregi care vin să încânte trecătorii, contribuind la aerul cosmopolit al capitalei Angliei. Turiștii sunt atrași de artă și de frumos, în cea mai pură formă, iar talentul înnăscut, în complexitatea și diversitatea lui, epatează. Sunt oameni care nu au urmat cursuri de specializare, nu au studiat la cele mai faimoase universități de arte și nici nu au avut vreun mentor, au exersat și au făcut ce le-a plăcut fără reguli, fără program, ci liber, în cel mai frumos sens al artei brute.

Pictorii urbani, pentru că asta sunt grafferii ale căror pânze sunt pereții gri, artiștii liberi, cei care dansează fără rețineri pe beaturi, poeții de stradă, cei care fac rime pe loc pline de însemnătate și sportivii underground, pentru care fiecare pantă sau rampă este o nouă ocazie de a își exersa skillurile pe role, skate sau bicicletă- toți transformă o capitală agitată și adesea întunecată într-un loc plin de viață și culoare care ar atrage pe oricine, indiferent de vârstă. Spiritul liber, energia, talentul și entuziasmul vor atrage întotdeauna oamenii, turiștii, dornici de explorare și iubitori de frumos.

Cultura underground este o altă formă de artă, adresată oricărei categorii de public. De fapt, este genul de artă liberă, manifestată oriunde, care nu ține cont de reguli, norme sau etichete. Arta convențională, așa cum o știm cu toții, teatru, obiecte de artă sau spectacole, le putem găsi în muzee, expoziții sau săli de teatru, în vreme ce arta underground este accesibilă și gratuită. Sigur, îți poți arăta aprecierea și susținerea tinerilor artiști, însă cultura underground nu este condiționată financiar, de spațiu sau etichete.

Este manifestarea liberă a unor forme de artă nestudiate, se naște din talent și pasiune, însă se dezvoltă independent de teorii sau studii. Sunt oameni care simt arta și o practică așa cum cred de cuviință, iar de cele mai multe ori rezultatul este impresionant. „Artiștii sunt conștienți că arta lor este extrem de efemeră. Dar efemeritatea artei face parte din joc. În momentul în care el se duce și desenează ceva pe un zid, știe că opera nu îi mai aparține lui, ci orașului. Acesta este un aspect care contravine întregii idei de artă, pentru că faci artă care trebuie să dăinuie secole. Dar oamenii aceștia spun: «Nu! Tot ce facem noi este extrem de temporar-astăzi e, mâine nu e. Bucurați-vă astăzi, că mâine, nu se știe!»”, explică Doru Răduță, reprezentantul Interesting Times Bureau, organizatorul unui scurt tur alternativ de picturi murale din București, într-un interviu acordat matricea.ro

Poate, de fapt, asta este și frumusețea artei stradale: fragilitatea ei și faptul că nu este o operă de durată. La fel cum ne bucurăm de curcubeu, pentru că știm că dispare repede și că nu va fi niciodată la fel. Artiștii stradali, fie ei rapperi, grafferi, rolleri, skateri sau streetdanceri, par a fi adepții zicalei „tot ce e frumos dispare repede”, însă asta nu îi împiedică să își manifeste talentul ori de câte ori au ocazia.