Modernizarea şcolii pe „cheta” părinţilor | Liceu din Constanţa, reabilitat de 15 ani pe banii părinţilor: Eu am reparat vreo patru clase de când sunt copiii acolo în şcoală şi totuşi... şcoala ce face pentru elevi? / Vine un timp când te saturi

Un liceu din Constanţa e modernizat de câţiva ani ani din banii părinţilor. Mai mulţi părinţi s-au săturat să strângă bani pentru igienizarea şi reabilitarea sălilor de clasă unde învaţă copiii lor şi au hotărât să facă publică povestea. „Dacă vor să facă, să facă”, spune directorul şcolii.

Din cauza lipsei fondurilor alocate de stat, părinţii se văd nevoiţi să investească an de an pentru condiţiile copiilor, însă acest lucru creează divergenţe între părinţi şi uneori chiar duce la stigmatizarea unora dintre elevi. Nu toţi au banii necesari pentru reparaţiile sălilor, fapt care provoacă discuţii nenumărate.

Între timp, profesorii şi conducerea instituţiilor de învăţământ asistă pasivi la această stare de fapt şi, chiar dacă nu cer bani de la părinţi, nu iau nici o măsură pentru ca lucrurile să se schimbe.

Mediafax a intrat în posesia unor discuţii de pe un grup de Whatsapp al părinţilor unor elevi de la Colegiul Naţional de Artă „Regina Maria” din Constanţa, unde sunt expuse toate aceste situaţii şi mai mulţi părinţi, sub protecţia anonimatului, au relatat întreaga poveste.

„Nu ne dorim ca ai noştri copii să fie stigmatizaţi cum a fost fetiţa de la Liceul Traian care a refuzat să plătească fondul şcolii”, şi-au argumentat părinţii dorinţa ca până şi clasa din care fac parte copiii lor să rămână anonimă.

Se vorbeşte despre suma de 100 de lei pe care fiecare părinte trebuie să o dea pentru cumpărarea unei table magnetice, a unui retroproiector şi pentru zugrăvirea sălii de clasă.

În discuţii se observă că unii părinţii au rolul clar stabilit de „coordonatori” ai colectării şi direcţionării banilor strânşi de la elevi. De cele mai multe ori aceştia sunt şi cei care au iniţiativa renovării şi mobilării claselor şi îşi argumentează decizia în faţa celorlalţi părinţi invocând profesorii care spun că sunt necesare diferite investiţii:

„În primul rând, după cum am mai spus clasa are nevoie de un retroproiector. Suntem totuşi în 2019, iar tehnologia este la un nivel mai avansat deci în «consecinţă» trebuie şi noi să ne adaptăm. Sunt profesori care consideră că este de ajutor un material de acest gen pentru ca ora să fie mai interactivă. În al doilea rând, copiii şi-au exprimat dorinţa de a renova şi de a înfrumuseţa noua sală de clasă deoarece urmează să stea acolo pentru următorii 3 ani. Pentru început este nevoie de draperii, nu doar pentru confortul lor, dar şi pentru că retroproiectorul necesită un anumit nivel de lumină. De asemenea este nevoie de o tablă nouă pentru a înlocui table cu cretă…”

Apar imediat şi reacţiile părinţilor care nu sunt de acord să se impună anumite sume de bani şi se propune ca fiecare să contribuie cu ce sumă poate şi doar dacă există această disponibilitate financiară, având în vedere că mulţi elevi sunt beneficiari ai burselor sociale, tocmai din cauza veniturilor reduse din familii:

„Bună seara. Având în vedere că avem deja 800 de lei la fondul clasei, nu cred că este normal să impunem o sumă. Facem un deviz cu ce este imperios necesar şi apoi hotărâm suma. În decursul a 12 ani de şcoală a copiilor mei la CNA, am făcut investiţii în clase şi nu sunt singura! Sunt copii care iau burse sociale deoarece părinţii nu se pot descurca financiar. Cine poate şi doreşte dă cât poate şi doreşte!”

„Bună dimineaţa, scuze că întreb până pe ce dată trebuie să depun actele pentru bursă cu venituri mici?”

Sumele impuse părinţilor nu sunt deloc derizorii şi, deşi s-a adus în discuţie imposibilitatea unor elevi de a contribui la strângerea de fonduri, părinţii care iniţiază diferite investiţii fac presiuni asupra celor care nu au reuşit să plătească:

„Referitor la cei 100 lei care trebuiau strânşi, au dat doar 4 copii. Tabla şi proiectorul sunt urgente”.

„Dacă nu se poate da suma toată de odată puteţi trimite şi parţial. Am vrea ca până la sfârşitul lunii să facem şi achiziţiile. Dna dirigintă ne ajută cu detalii tehnice de la alte clase (referitor la tablă) şi eventuale contacte (furnizori). Între timp încercăm să aflăm preţuri... dar sunt vorbe, neavând buget”.

Un părinte aduce în discuţie faptul că a avut mai mulţi copii care au studiat la acelaşi colegiu şi că a renovat clasa fiecăruia, ba chiar de fiecare dată când aceştia se mutau în alte săli, şi se întreabă „ce face şcoala pentru ei” în tot acest timp? Apar tensiuni între părinţii care vor ca fiecare să contribuie cu cât poate şi cei care vor sumă egală pentru toată lumea, ca să nu apară discuţii. Tensiunile se sting repede, însă, pentru că unul dintre părinţi anunţă că „nu a găsit mână de lucru”, iar văruitul şi reparaţiile clasei trebuie făcute într-un weekend de părinţi voluntari, iar curăţenia de copii. Abia aşa se mai domoleşte puţin dialogul:

„Şi ar mai fi multe de modificat prin clasă, că eu una am reparat vreo 4 clase de când sunt copiii acolo în şcoală şi totuşi... şcoala ce face pentru elevi...?”

„Şi iar nu este corect, ori stabilim o sumă pentru toţi ori... asta este, nu mai facem nimic”.

„Eu am dat mereu cât s-a stabilit şi nu am comentat, dar... vine un timp când te saturi”.

„Bună ziua. Nu am mai găsit mână de lucru. Ar mai fi două variante: 1. Să facem câţiva părinţi reparaţiile în clasă, văruitul şi vopsitul. 2. Copiii să facă văruitul şi vopsitul după ce 1-2 părinţi fac reparaţiile. Într-o sâmbătă sau duminică. Precum şi curăţenia n-ar strica să fie făcută de copii împreună cu 2-3 părinţi, pentru a se simţi implicaţi. Aştept părerile voastre”.

Unul dintre părinţii care au acceptat să vorbească cu reporterul Mediafax a declarat că nu consideră normal să se impună strângerea unor anumite sume pentru că unele familii nu îşi permit efectiv să contribuie, iar atunci copiii lor sunt stigmatizaţi şi uneori făcuţi de ruşine public. Părintele a mai povestit că, în unele cazuri, investiţiile sunt cerute chiar de profesori care ştiu ce elevi contribuie şi ce elevi nu:

„Acum a venit un părinte şi ne-a impus, nouă părinţilor, să dăm o sumă din start, acum, într-o săptămână, că o profesoară vrea videoproiector. Iniţiativa a fost luată ulterior de un părinte. Se pune problema că şi copilul lui are nişte beneficii de la profesorii respectivi. Eu dacă nu dau banii impuşi, profesorii ştiu că ăla nu a dat, că maică-sa nu a vrut să dea. În momentul în care majoritatea părinţilor dau banii şi tu nu ai dat, deja eşti arătat cu degetul, uite, maică-sa nu a vrut să dea (...) Nu este corect să se impună o sumă oamenilor care poate nu au posibilităţi. Unii dintre părinţi fac cereri de burse sociale, cer de la stat nişte bani pentru copii, dar în schimb ei la rândul lor trebuie să dea bani înapoi la stat, pentru tablă, scaune, retroproiectoare şi ce ar trebui să mai cumpere şcoala”.

Un alt părinte povesteşte cum pe grupurile de Whatsapp ale clasei sunt incluşi şi diriginţii care văd discuţiile dintre părinţi, inclusiv momentele în care unii dintre aceştia se plâng de lipsa resurselor financiare, însă niciun profesor nu intervine în apărarea acestora sau nu opreşte în vreun fel discuţia despre bani:

„Aceste mesaje sunt văzute şi de diriginţi, pentru că sunt grupuri de Whatsapp ale claselor. Iar diriginţii nu zic absolut nimic. Nu au nicio reacţie. Faptul că nu au reacţii arată că sunt de acord într-un fel (...) Copilul meu deja vine acasă şi îmi spune că se strâng bani, uite ăla dă, ăla dă... şi se vede o răcire, pentru că vorbesc între ei copiii”, a mai spus părintele.

Un alt părinte, care a avut mai mulţi copii la acelaşi colegiu, a explicat faptul că şcoala nu a investit niciodată în clasele elevilor, cu excepţia unor bănci, iar în ultimele două decenii tot mobilierul, dotările şi renovările au fost făcute cu banii părinţilor:

„Şcoala nu a investit niciodată în clase. Niciodată. În afară de câteva bănci pe care le-au cumpărat... De 15 ani nu s-a investit. S-a făcut şi o sală media în trecut, tot pe banii părinţilor. Am dat o groază de bani. Aşa merge sistemul, ăsta este «sistemul de învăţământ gratuit». Intră copilul în clasa I, cea mai urâtă clasă, pentru că se ştie că nou-veniţii amenajează clasa. Intră în clasa a cincea, din nou. Şi tot aşa. Dăm clasele cele mai urâte la clasa I şi la clasa a cincea, că e tură nouă de elevi care investesc în clasă. Şi începe: pus parchet, draperii, jaluzele, zugrăvit, vopsit şi alte chestii (...) Noi suntem de vină, părinţii, pentru că normal ar fi trebuit să facem referat, cum se face la orice instituţie publică: Clasa este deplorabilă, nu se poate sta în ea, vă rog amenajaţi-o”, a mai spus părintele unui elev de la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria” din Constanţa.

Contactat telefonic de Mediafax, directorul instituţiei, Carmen Chilea, spune că nu a cerut niciodată bani de la elevi pentru instituţie, că iniţiativele aparţin părinţilor şi că şcoala oricum nu are banii necesari pentru că nu primeşte fonduri suficiente de la instituţiile abilitate: „Toţi părinţii care au făcut modernizări la clasă au făcut prin asociaţia lor de părinţi, nu le-a cerut nimeni niciun ban. Nu am cerut eu bani ca să fac ceva în şcoală. De foarte mulţi ani nu se cer bani pentru nimic. Există o asociaţie a părinţilor şi ei hotărăsc dacă vor să contribuie cu ceva, şi cu ce anume (...) Sigur că am cerut fonduri pentru aşa ceva (de la instituţiile abilitate, n.red.), dar pe vară nu au venit bani pentru zugrăveli. Am reuşit să facem câte ceva din ce bani mai aveam noi, atâta cât s-a putut face. Trebuie să fie fonduri foarte multe ca să poţi face o igienizare şi o modernizare a claselor aşa cum ar trebui să fie. Asta este utopic. Nu are cine să ne dea nouă fonduri pentru aşa ceva. Nu există fonduri nici pentru reabilitarea claselor, nici pentru reabilitarea clădirii. Şi clădirea are multe probleme, cade tencuiala pe exterior. Sunt multe, multe probleme, nu numai clasele. Până la urmă în clase dai un var, este curat, vopseşti băncile şi principalul este să fie curat. Sigur că mulţi părinţi nu se mulţumesc numai cu atât şi vor mai mult. Acum eu nu am de unde să le ofer mai mult, că dacă aş avea, cu tot dragul, cine n-ar vrea să aibă o şcoală să o întorci după soare?”.

Cât despre situaţia în care părinţii nu pot contribui cu sumele de bani impuse, directorul a spus că nu merge la şedinţele acestora ca să discute şi că tocmai ca să nu existe discuţii şi să nu se interpreteze implicarea în vreun fel a acesteia sau a corpului profesoral, de toate aceste aspecte se ocupă o asociaţie a părinţilor.

„Păi şi eu ce să fac? Eu ştiu ce vorbesc ei la şedinţele lor? Deci eu nu am nicio treabă cu comitetul de părinţi nici pe clasă, nici pe şcoală. Eu mă duc, le prezint planul de activitate, pe ei îi las să îşi facă alegeri pentru reprezentant în Consiliul de Administraţie, dar în rest noi nu avem nicio implicare în adunările comitetelor de părinţi, deci chiar nu ştiu ce vorbesc ei, ce fac, şi dacă sunt de acord sau nu sunt de acord unii cu alţii (…). Diriginţii pe Whatsapp cu părinţii au alte probleme de discutat, nu cred că discută probleme de genul ăsta, că nici diriginţii nu sunt amestecaţi în treaba asta, niciun cadru didactic. Eu nu ştiu că există aceste grupuri, că diriginţii s-au băgat în aceste discuţii, eu ştiu că treaba părinţilor este treaba părinţilor, şi asta de foarte mulţi ani. Nimeni nu le-a cerut nimic, nimeni nu le-a impus nimic. Sunt ani de zile, eu acum sunt director, dar am fost director adjunct, deci sunt vreo cinci ani de zile de când se ştie clar şi noi nu ne-am mai băgat pe problemele părinţilor. Tocmai din acest motiv. Nici pe banchete, nici pe absolut nimic. Este treaba lor ce fac. Dacă vor să facă, să facă, că nu le spunem noi să nu facă, dacă vor ei, e treaba lor, cum s-au înţeles, cu cine, sau că nu se înţeleg, asta deja mă depăşeşte. Au comitet, au asociaţie, ei se organizează, ei ştiu”, a declarat pentru Mediafax Carmen Chilea, directorul Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria”.

Sorin Mihai, inspector şcolar general al judeţului Constanţa, a declarat pentru Mediafax că nu poate controla deciziile luate de părinţi.

„Dacă iniţiativa este a părinţilor, respectiv a asociaţiei de părinţi care poate să îşi stabilească printre obiective aşa ceva… Pe mine mă interesează dacă există vreo presiune sau vreo atitudine a vreunuia dintre colegii mei, respectiv cadre didactice, director. Punctul meu de vedere va fi mereu acelaşi: directorii şi profesorii nu trebuie să se implice în niciun fel în strângerea de fonduri sau în încurajarea sau obligarea părinţilor în a strânge fonduri, iar aceste practici sunt în afara legislaţiei în vigoare. Asociaţia de părinţi îşi are un alt statut, deciziile dumnealor sunt undeva în afara putinţei noastre de a interveni. Ceea ce decid dumnealor este treaba dumnealor. Despre lipsa de fonduri, ce să spunem: e vorba de administraţie publică locală, dar şi acolo mă interesează să văd dacă s-au făcut solicitări în acest sens din partea directorului. Nu trebuie ca elevii să aibă de suferit din aceste situaţii şi aici vom interveni noi dacă există derapaje. Discuţia o aflu de la dumneavoastră, nu mi s-a pus în vedere, în mod normal trebuia să fiu informat, dar voi solicita un punct de vedere al directorului şi mă voi lămuri şi voi putea să vorbesc în cunoştinţă de cauză”, a spus Sorin Mihai.

În luna octombrie, o elevă a Liceului Traian din Constanţa a făcut publică o listă cu sumele strânse de fiecare clasă pentru fondul şcolii. În urma mediatizării cazului, eleva a declarat că a fost ameninţată, iar mulţi părinţi au solicitat ca aceasta să fie sancţionată.