Termenul pentru despăgubiri în cazul actelor administrative nelegale

Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie obligatorie cu privire la termenul în care se pot solicita despăgubiri în cazul provocării unei pagube printr-un act administrativ nelegal.

Prin Decizia nr. 22/2019, pronunțată în recurs în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial la data de 22 octombrie a.c., Instanța Supremă a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, data la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana vătămată, printr-un act administrativ nelegal, a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct şi aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal şi nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia.

Mai concret, s-a stabilit că termenul de un an pentru solicitarea de despăgubiri în instanță curge de la data la care persoana vătămată a luat cunoștință de paguba efectivă.

Astfel, în cazul în care procesul de anulare durează mai mulți ani, chiar dacă va obține o hotărâre favorabilă, cetățeanul va rămâne nedespăgubit deoarece termenul de prescripție se împlinise la un an de la producerea pagubei.

De aceea este esențial ca despăgubirile să fie solicitate prin chiar cererea de anulare a actului considerat nelegal sau, în măsura în care la acel moment paguba nu era produsă, cât mai repede după ce se ia efectiv cunoștință de pagubă.

Pentru a se putea acorda despăgubiri în materia contenciosului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite constând într-un act administrativ nelegal anulat de instanţă sau a unui refuz nejustificat ori a nerezolvării în termen a unei cereri, constatate ca atare de instanţă; producerea unui prejudiciu; dovada legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant.