Un manuscris aparținând reginei Elisabeta I a Marii Britanii a fost descoperit după patru secole

Regina Elisabeta I s-a dovedit a fi autorul unui manuscris păstrat în arhiva Bibliotecii Palatului Lambeth din Londra, la 400 de ani de la redactarea documentului, arată BBC.

Manuscrisul atribuit acum Reginei Elisabeta I nu a fost luat în considerare în niciun fel în ultimul secol. Un istoric literar de la University of East Anglia l-a descoperit la Londra.

Cercetătorul a identificat mai multe elemente care indicau faptul că traducerea uneia dintre cărțile istoricului roman Tacit îi aparține Reginei contemporane cu Shakespeare.

Căutând traduceri ale operei lui Tacit, John-Mark Philo a descoperit manuscrisul misterios care are 42 de pagini.

Primul element care i-a dat de gândit a fost hârtia specială pe care era scrisă traducerea, un tip de hârtie ”care a fost folosit mai ales” de curtea dinastiei Tudorilor în ultimul deceniu al secolului XVI.

"Până la urmă nu era decât un singur traducător la Curte care a folosit acest tip de hârtie în corespondența privată. Regina însăși”, a explicat Philo.

Hârtia prezintă în filigran cu un leu ridicat pe labele din spate și inițialele G.B străjuite de un arc, și este aceeași hârtie filosită de Elisabeta I pentru scrisorile private.

Argumentul hotărâtor a fost însă scrisul de mână. Traducerea era copiată de un secretar dar documentul prezenta multe corecturi și adăugiri realizate de mâna reginei. Scrisul Elisabetei I se distinge prin faptul că nu este la fel de lizibil și de îngrijit precum cel al secretarului.

"Corecturile făcute traducerii se potrivesc cu scrisul Elisabetei din ultima perioadă, care era, ca să spunem elegant, grăbit”, a comentat cercetătorul.

"Cu cât te aflai mai sus în ierarhia din vremea Tudorilor, cu atât puteai să scrii mai urât. Pentru regină, lizibilitatea era problema altcuiva”. Specialistul susține că este posibil ca regina să fi studiat textul pentru a căuta îndrumare în problemele legate de conducerea țării.

Traducerea cuprinde un fragment din istoria dedicată Romei de Tacit, fragment care surprinde moartea lui Augustus, impunerea împăratului Tiberius și concentrarea puterii în mâna unei singure persoane.

Philo explică faptul că istoricul roman "a fost considerat mereu un savant subversiv, iar mai târziu, în timpul domniei lui Carol I, era văzut chiar drept anti-monarhic”. Potrivit cercetătorului, interesul reginei ar fi putut să fie orientat tocmai spre modurile în care poate evita greșeli ce ar fi afectat regalitatea.

Traducerea semnată de Elisabeta I din Tacit a apărut joi în Review of English Studies.

În timpul vieții, regina Elisabeta I a realizat mai multe traduceri în și din latină, franceză și italiană. Printre autorii din care se știa până acum că a tradus se numără Cicero, Seneca, Jean Calvin, Petrarca și Margareta de Navarra.