Cogitus interruptus, sau intelighenţia romîneză cernobîlizată

Cogitus interruptus, sau intelighenţia romîneză cernobîlizată (nimic despre pseudo-alegeri). Este titlul unuia articol postat pe https://www.7iasi.ro/

„despre sterpăciunea întru fiinţă a noicismului castrator și rolul ei toxic în castrarea endemică de azi“, scrie autorul care continuă:

„Episodul e public, povestit în scris de însuşi Andrei Pleşu, fiul iubit întru care Noica, noesisceşte, a binevoit : junele discipol scrisese, în Secolul XX , un articol despre patriotism, în răspăr cu demagogia lăbărţată a comunismului ceauşist ; iar magistrul păltinişan l-a mustrat, blînd, zicîndu-i că el, emulul nousului rafinat, trebuie să se ocupe de Platon, eoni, lucrul-în-sine, nu de mărunţişurile vulgare, destinate plebeilor minţii .

În acest episod, aparent neînsemnat, stă ascunsă una din explicaţiile esenţiale ale alienării în care a fost Romînia ceauşistă şi continuă să fie Romînia post-ceauşistă . Iar gradul de colaborare al mitului Noica cu regimul comunist e doar un detaliu al tabloului . Ceea ce contează e felul direct în care un reper intelectual şi moral dintr-o epocă dictatorială devine un virus cancerigen al complexului Stockholm, sfătuindu-şi discipolul să ignore, de fapt, o valoare esenţială despre care ne învaţă filosofia : libertatea .
Ce altceva decît îndemn la alienare morală e acest îndemn al lui Noica înspre turnul de fildeş , în vremurile cînd libertatea era pusă în genunchi, cu căluş în gură ? Şi ce altceva decît alienare în masă a produs, în cea mai mare parte, casta de emuli noicişti, dincolo de aparenta lor gesticulaţie retorică, de apărători ai libertăţii ? Cu voie de la poliţie, dacă se poate …
Dacă lăsăm la o parte perdeaua de fum retoric, produsă de aceşti vajnici atleţi ai pseudo-libertăţii , vedem o lungă listă de pactizări cu puterea de diverse culori, listă în care campion e multiplul ministru & belfer de stat Pleşu  . Da, ştiu, replica clasică e asta : e mai bun Sălcudeanu decît Pleşu, sau Buzura decît Patapievici ?
Nu despre asta e vorba . Ci despre o realitate sinistră şi cancerigenă : de fapt, şi noiciştii şi neo-comuniştii intelighenţiei romîneze sînt doar două feţe ale aceleiaşi medalii, multiplicate, cvasi-identic, în monezi care au umplut pînă la refuz peisajul romînez . Adică poliţiştii buni şi poliţiştii răi . La fel cum Noica era , sintetic, ” doi într-unul „ : magistru subversiv, de uz intern, pentru tinerii intelectuali care refuzau comunismul, şi agent de influenţă al regimului comunist, de uz extern, pentru naivii din exil .

De asta Romînia e acum, după mai bine de un sfert de secol de libertate, în starea larvară şi sufocantă pe care toţi o acuză, dar prea puţini o radiografiază corect . De asta impunătoarea cohortă de ucenici noicieni n-a produs, în mod real, nici un gram de paşoptism vindecător . Ci doar kilograme de confeturi dulci şi sterpe, care produc doar delectare intelectuală, nu şi vindecare socială . De asta n-am avut un Havel preşedinte, ci un Miluţă-om-spăimit . De asta n-am avut un Walesa electricianul preşedinte, ci un Băsescu marinarul securist . De asta un tomograf ca Paul Goma e ostracizat din toate părţile, şi nu celebrat, de asta nu s-a mai întors deloc în Romînia, deşi e unul dintre puţinii eroi vii ai epocii comuniste .
Dar, desigur, în Coreea de Nord e şi mai rău . Să ne bucurăm, deci, de frumuseţea estetică . Doar ea, precum a zis nemuritorul Gambetta, ne va salva . Ori Salva-Vişeu . Dar acesta, precum ar zice magistrul Noica, e doar un amănunt pentru vulg.“

Lucian Postu

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale